Traumatismele copiilor – ce tipuri există și cum le putem preveni apariția

Traumatismele din copilărie rămân una dintre cele mai acute probleme ale societății noastre. Prevenirea acestora este o problemă medicală și socială importantă. În fiecare an, la nivel mondial, 750 de mii de copii mor din cauza traumatismelor de diversă origine.

În Republica Moldova au fost înregistrate 28 de cazuri de mortalitate prin traume și otrăviri la copiii cu vârsta cuprinsă între  0 și 5 ani în anul 2020 față de 30 cazuri în 2019. Printre copiii cu vârsta între  0 și 17 ani numărul a fost de 76 și, respectiv, 100 de cazuri.

Traumatismele sunt principala cauză de deces la copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 19 ani în regiunea europeană a OMS, iar milioane de copii ajung la spitale sau secții de urgență, ceea ce poate genera dizabilitate pe tot parcursul vieții. Indiferent de nivelul veniturilor din diferite țări, o parte disproporționată din povara traumatismelor revine copiilor din medii defavorizate și grupuri  minoritare. Pentru multe gospodării, pierderea nu se limitează doar la durerea și suferința unui copil, moartea sau dizabilitatea pot fi paralizante atât din punct de vedere psihologic, cât și financiar.

Traumatismul este una dintre principalele cauze de deces și invaliditate în rândul copiilor mici.

Traumatismele copiilor pot fi de cinci tipuri, în funcție de locul în care copilul poate fi traumatizat:

  • casnice (răni care apar acasă, în curte, la grădiniță);
  • stradale (cele legate de transport);
  • şcolare;
  • sportive.

Cele mai frecvente traume sunt asociate cu căderile, arsurile, înecul și accidentele rutiere, iar majoritatea acestora are loc în condiții casnice.

Principalele tipuri de traume casnice ale copiilor sunt:

1) vânătăi, hematoame, abraziuni – 38%;

2) răni – 25%;

3) fracturi – 22%;

4) arsuri, otrăviri, traumatisme cerebrale – 15%.

Principalele caracteristici ale  traumatismelor copiilor sunt: distribuția în funcție de sex și vârstă, tipurile de traume – au rămas constante în ultimii 20-30 de ani. În general, băieții sunt traumatizați de 2 ori mai frecvent decât fetele.

Cauzele  traumatismelor la copii sunt tipice:

– condiții precare ale mediului extern;

– neglijența;

– nesupravegherea adulților;

– comportamentul neglijent, necorespunzător al unui copil în viața de zi cu zi, pe stradă, în timpul jocurilor sau a practicării sportului.

Caracteristicile psihologice ale copiilor contribuie, de asemenea, la apariția traumelor: curiozitate, mobilitate sporită, emoționalitate, lipsă de experiență de viață, absența unui sentiment de pericol.

Traumatismele casnice

Aceste evenimente au un șir de cauze: în primul rând, este insuficientă sau lipsește supravegherea. Un factor la fel de semnificativ este munca educațională insuficientă cu copiii. De asemenea, traumele sunt cauzate de lipsa locurilor echipate pentru jocuri,  disponibilitatea otrăvurilor de uz casnic, inclusiv a  detergenților.

Cauzele traumatismelor din copilărie sunt specifice vârstei. Conform rezultatelor studiilor statistice, numărul principal de traumatisme  apare la copiii de vârstă școlară. Acest lucru este facilitat de modificări semnificative ale stilului de viață asociate cu înscrierea la școală și o scădere a controlului adulților.

Pe primul loc în ceea ce privește prevalența sunt traumatismele casnice, adică cele care au loc în curte, acasă, în timpul jocurilor și a activităților sportive, etc. Aceasta poate fi o cădere de la înălțime (acoperiș, copaci), rănirea cu obiecte ascuțite; leziuni asociate cu manipularea necorespunzătoare a electricității și a aparatelor electrice.

Anual, peste 40 000 de copii din Republica Moldova ajung la spital în urma accidentelor produse în condiţii casnice. În plus, traumatismele suferite de micuţi în propria locuinţă reprezintă una dintre cauzele determinante ale mortalităţii infantile. Deseori, dramele se produc din cauza lipsei informaţiei complete şi detaliate despre modalităţile de protejare şi îngrijire a celor mici.

Traumatismele rutiere

Accidentele rutiere  sunt principala cauză a deceselor copiilor cu vârsta de peste 4 ani.

Traumele provocate copiilor de vehicule au o pondere nesemnificativă de până la 1,5%, cu toate acestea, ele sunt cele mai grave, necesită spitalizare și sunt principala cauză de dizabilitate.

Cauzele apariției: nerespectarea regulilor de circulație atât din partea șoferilor, cât și a pietonilor, lăsarea unui copil nesupravegheat pe șosea sau în apropierea acesteia.

Prevenire: respectarea strictă a normelor de circulație de către toți actorii din trafic, predarea regulilor de circulație pentru copii de la o vârstă fragedă.

Înecul

Înecul este una din cauzele principale ale decesului în rândul școlarilor și este o consecință a nesupravegherii copiilor în timpul înotului, a incapacității lor de a înota, a nerespectării regulilor de scăldat, precum și a încălcării de către adulți a regulilor pentru călătoria cu copiii pe bărci și alte facilități plutitoare.

Înecul este o problemă gravă de sănătate publică. Aproximativ 11 persoane mor în fiecare zi din cauza înecului în Statele Unite. Mai mulți copii cu vârsta cuprinsă între 1 și 4 ani mor de înec decât de orice altă cauză de deces, cu excepția defectelor congenitale.

Înecul se poate întâmpla în câteva secunde, oricui, de fiecare dată când există acces la apă.

Prevenire: Învățarea abilităților de bază pentru înot și siguranță în apă, supravegherea copiilor și purtarea unei veste de salvare.

Otrăvirile

Ingerarea de către copii a substanțelor otrăvitoare este destul de frecventă. În primul rând este vorba de ciupercile otrăvitoare, fructele de pădure, rizomii de plante, precum și substanțele medicinale stocate neglijent, pesticidele, etc.

Traumatismele școlare

Experiența ne demonstrează că traumatismele copilăriei sunt asociate în principal cu lipsa unor abilități de comportament corect în diferite situații de viață ale copiilor, prin urmare, copiii de vârstă școlară primară sunt cei mai sensibili la traume.

În școli traumatismul rămâne la un nivel înalt, de aproximativ 12-14% din toate traumele suferite de copii. Cel mai frecvent, acestea apar după ore, în sala de clasă, pe coridoare, în curte.

Cele mai multe traume sunt rezultatul indisciplinei copiilor (căderea de pe scări, birouri, pervazuri, suporturi pentru picioare etc.).

Pe locul doi în ceea ce privește frecvența traumatismelor care apar în școală se află traumatismele de la lecțiile de educație fizică. Ele apar în timpul antrenamentelor în aer și în urma utilizării echipamentelor sportive care nu îndeplinesc standardele de igienă ca dimensiune, în caz de defecțiune a acestora, capacitatea fizică insuficientă a elevilor, lipsa asigurărilor, etc.

Traumatismele  sportive

Acest tip de traumatisme au o proporție mai mică în rândul copiilor – de la 7 la 10%. Cauzele pentru toate grupele de vârstă sunt: organizarea orelor fără a lua în considerare pregătirea fizică și tehnică a copiilor, o bază materială nesatisfăcătoare a locurilor de antrenament, încălcarea regulilor de supraveghere medicală, disciplina slabă în timpul antrenamentului etc.

Prevenire: respectarea măsurilor de siguranță în activități sportive, antrenament, creșterea responsabilității antrenorului.

Prevenirea traumatismelor copiilor

Adulții sunt obligați să prevină riscurile posibile și să protejeze copiii de acestea.

Munca părinților pentru a preveni accidentele ar trebui să fie direcționată în două direcții:

1) eliminarea situațiilor traumatice;

2) instruirea sistematică a copiilor în elementele de bază ale prevenirii traumatismelor.

În același timp, este important să nu fie dezvoltate sentimente de timiditate și frică la copil, ci, dimpotrivă, să fie instruit că pericolul poate fi evitat dacă comportamentul este corect.

Cum poate fi redusă probabilitatea traumatismelor copiilor:

  • Oferirea controlului asupra activităților copilului, încurajarea independenței, dar cu supravegherea discretă a adulților;
  • Discutarea cu copilul despre traumatisme și modalitățile de prevenire a acestora. În același timp, informațiile ar trebui prezentate nu sub formă de interdicții, ci de cerințe;
  • Atenție la cuvinte! Nu trebuie de oferit copiilor atitudini negative;
  • Formarea la copil a unui sentiment de responsabilitate pentru acțiunile lui;
  • Dezvoltarea  flexibilității, rapidității, coordonării, a abilităților motorii;
  • Asigurarea unei alimentații adecvate, care asigură o creștere proporțională, o dezvoltare fizică și psihomotorie armonioasă.

Este foarte important ca adulții să se comporte corect în toate situațiile, demonstrând copiilor un mod de viață sigur.

Nu uitați că comportamentul unui adult este un exemplu pentru un copil!

Fiți sănătoși și aveți grijă de copii!

Viorica Prisăcari,

Medic igienist,

Direcția Promovarea Sănătății, ANSP.