Osteoporoza este o boală a scheletului care implică modificarea structurii oaselor: o scădere a masei și a rezistenței, dar și o creștere a fragilității acestora.
Afecțiunea este asimptomatică, fiind adesea depistată numai după o fractură de radius, col femural sau corpuri vertebrale. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), osteoporoza este a patra cea mai frecventă boală neinfecțioasă după maladiile inimii și a vaselor de sânge, procesele oncologice și diabetul zaharat. Boala afectează în principal femeile în vârstă, aflate în postmenopauză.
Este importantă nu doar identificarea osteoporozei, dar și determinarea cauzei acesteia.
De ce apare osteoporoza?
Nu există un mecanism unic de apariție a osteoporozei, deoarece dinamica modificărilor în structura și compoziția țesutului osos este determinată de boala ce o provoacă (în osteoporoza secundară) și de prezența diferiților factori de risc (în procesul primar). În același timp, se disting o serie de etape succesive, care se observă în ambele tipuri de patologie.
Distrugerea osului începe să prevaleze asupra refacerii sale. Densitatea și masa osoasă scade. Drept urmare, osteoporoza afectează caracteristicile de rezistență ale osului, apar deformări în cazul copiilor și fracturi în cazul adulților.
Riscul de fracturi crește proporțional cu scăderea densității osoase. La o diminuare doar cu 10% a densității frecvența fracturilor crește de 2-3 ori. Osteoporoza afectează în primul rând oasele bogate în substanță spongioasă (vertebre, oasele antebrațului în articulația încheieturii mâinii), prin urmare, complicațiile tipice ale bolii sunt fracturile corpurilor vertebrale și ale antebrațului.
Există două forme principale de osteoporoză – primară și secundară.
Forma primară este întotdeauna sistemică, reprezentând 85-90% din toate cazurile de boală. Aceasta poate fi, la rândul său, de câteva tipuri:
1) Postmenopauzală. Este cauzată de modificări ale nivelului hormonal și este diagnosticată la femei după menopauză (de obicei după vârsta de 50 de ani).
2) Senilă. Este cauzată de procesele de îmbătrânire, de obicei detectate la persoanele cu vârsta de peste 70 de ani, la bărbați poate fi găsită la o vârstă mai mică (formă presenilă).
3) Juvenilă. Motivele dezvoltării nu au fost stabilite. Se observă la adolescenți, este extrem de rar întâlnită.
4) Idiopată. Etiologia este necunoscută. Apare la bărbați și femei de vârstă tânără și mijlocie.
Osteoporoza secundară este diferită în funcție de factorul etiologic:
1) Boli endocrine: diabet zaharat insulino-dependent, sindrom și boala Itsenko-Cushing, hipertiroidism, hiperparatiroidism, hipogonadism, hipopituitarism;
2) Tulburări digestive: sindrom de malabsorbție, stare după rezecție gastrică, boală hepatică cronică;
3) Leziuni renale: sindrom Fanconi, acidoză tubulară renală, insuficiență renală cronică;
4) Patologii reumatice: artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă;
5) Boli ale sângelui: talasemie, mielom, limfoame, leucemie ș.a.;
6) Alte afecțiuni: imobilizare prelungita, BPOC, stare după extirparea ovariană sau transplant de organe, alcoolism, anorexie nervoasă;
7) Patologii genetice: sindrom Marfan, osteogeneză imperfectă, homocistinurie, sindrom Ehlers-Danlos;
8) Administrarea de medicamente: imunosupresoare, hormoni tiroidieni, anticonvulsivante, glucocorticoizi, medicamente antiacide care conțin aluminiu.
Care sunt simptomele osteoporozei?
Adesea patologia trece neobservată pentru o lungă perioadă de timp. Singurele semne ale osteoporozei sunt uneori durerea în regiunea coloanei vertebrale, mai ales în regiunea toracică și lombară. Sunt posibile și dureri în zona coastelor, ale articulațiilor șoldului, gleznelor și ale oaselor pelviene. Durerea de obicei nu este pronunțată și se poate intensifica după efort fizic sau modificări ale condițiilor meteorologice.
Pacienții mai în vârstă adesea nu acordă importanță durerii, explicând-o prin procesul natural de îmbătrânire, așa că nu se adresează medicului. Osteoporoza progresează pe parcursul mai multor ani. Durerea de spate crește treptat, înălțimea pacientului scade, i se schimbă postura, coloana vertebrală devine mai puțin mobilă.
Cea mai semnificativă manifestare a osteoporozei sunt fracturile, adesea însoțite de simptome clinice șterse. Un pericol deosebit sunt fracturile colului femural, care sunt mai des detectate la pacienții cu osteoporoză senilă, care este asociată cu deteriorarea simultană a mai multor oase.
Ce complicații aduce cu sine osteoporoza? Fracturile patologice sunt manifestări ale osteoporozei și, în același timp, sunt complicațiile acesteia. Fracturile repetate ale coloanei vertebrale provoacă dureri persistente, afectează negativ mobilitatea pacienților și limitează capacitatea de a îndeplini sarcinile casnice. În 20-25% din cazuri, astfel de leziuni provoacă decesul pacienților cu osteoporoză în prima jumătate a anului după accidentare, iar în 40-45% duc la apariția unei invalidități severe.
Cum poate fi diagnosticată patologia?
În acest scop, se efectuează o examinare complexă a pacientului, inclusiv cu raze X, densitometria, CT, examinarea metabolismului țesutului osos și a nivelurilor hormonale.
Cum putem trata osteoporoza?
Scopul principal al tratamentului osteoporozei este de a stopa pierderea țesutului osos și activarea simultană a procesului de recuperare a acestuia, pentru a preveni dezvoltarea consecințelor negative și pentru a minimiza impactul acestora asupra calității vieții pacientului.Tratamentul osteoporozei este de durată. În afara modificării stilului de viață, în funcție de gravitatea patologiei, pot fi administrate medicamente și tratată patologia care a provocat-o (dacă există). În caz de complicații sunt utilizate metode conservatoare și chirurgicale de eliminare a complicațiilor apărute. Programul standard include următoarele:
Alimentație. Sunt necesare alimente bogate în calciu. Se consumă în mod regulat produse lactate, pește, legume verzi, leguminoase, alune, apă minerală cu un conținut ridicat de calciu. Absorbția calciului depinde de conținutul altor oligoelemente și vitamine, așa că dieta ar trebui să fie echilibrată.
Exercițiu fizic. Activitatea fizică trebuie să fie moderată, dar regulată. Pentru femeile de vârstă premenopauzală, se recomandă profilactic înotul, yoga, ciclismul și plimbările lungi. Dacă există semne de osteoporoză, sunt prescrise complexe speciale de terapie prin efort.
Renunțarea la fumat și alcool va permite evitarea excreției excesive de calciu de către rinichi și va îmbunătăți procesul de regenerare a țesutului osos.
Tratamentul medicamentos complex al osteoporozei implică administrarea de medicamente pentru cure lungi, inclusiv terapia hormonală, vitamina D, bifosfonați, calcitonina și alte medicamente. Planul de tratament pentru osteoporoză se bazează pe sex, vârstă, factori de risc și se indică de către un medic specialist.
Cum putem preveni osteoporoza?
Prevenirea osteoporozei ar trebui să înceapă de la o vârstă fragedă și să continue pe tot parcursul vieții. O atenție deosebită trebuie acordată măsurilor preventive în perioada pubertății și a postmenopauzei. O creștere a rezistenței țesutului osos și o scădere a resorbției acestuia este facilitată de o bună nutriție și activitate fizică regulată.
Este necesară limitarea consumul de alcool, cafea și nicotină. Femeile aflate în peri și postmenopauză sunt sfătuite să își mărească aportul de produse lactate bogate în calciu.
În caz de alergii, intoleranță la lactate, necesarul de calciu poate fi completat cu preparate comprimate în combinație cu vitamina D. După vârsta de 50 ani se fac în mod regulat examinări preventive pentru a identifica riscurile de osteoporoză și pentru a determina necesitatea tratamentului de substituție hormonală.
Reține: Osteoporoza poate fi prevenită!
- Medic igienist, specialistă în promovarea sănătății, Agenția Națională pentru Sănătate Publică
- site: www.prosanatate.md
- e-mail: lilia.plamadeala@ansp.gov.md
- tel: 022574573, 060167771
