Boala Parkinson este o maladie ce survine în urma distrugerii lente și progresive a neuronilor și aparține unui grup de afecțiuni reunite sub numele de tulburări ale sistemului motor. Întrucât zona creierului afectată joacă un rol important în controlul mișcărilor, pacienții prezintă gesturi rigide, sacadate și incontrolabile, tremor și instabilitate posturală.                                                                                                 

Afecțiunea a fost descrisă pentru prima dată în anul 1817 de medicul englez James Parkinson. Primele simptome ale bolii Parkinson apar cel mai frecvent după vârsta de 60 de ani, dar 1 din 10 pacienți sunt diagnosticați cu boala Parkinson înainte de 50 de ani. Totodată, 1 din 20 pacienți se află în jurul vârstei de 40 de ani. Bǎrbații prezintă un risc cu 50% mai mare decȃt femeile de a dezvolta aceastǎ boalǎ. Rareori, boala survine în copilărie sau adolescență.

La nivel global boala este diagnosticată la 300 000 persoane anual.

La început simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul manifestării primelor simptome, se crede că între 60% și 80% din celulele din zona de control a activităților motorii sunt deja distruse.

Pe mǎsurǎ ce pacienții ȋnainteazǎ ȋn vȃrstǎ simptomele devin tot mai pronunțate, iar tratamentul mai puțin eficient. Ȋn prezent nu existǎ teste de laborator care sǎ ajute la diagnosticarea precoce a bolii Parkinson. Cercetǎrile realizate de specialiști sunt tot mai axate pe descoperirea cauzelor care duc la apariția bolii pentru a se putea implementa un tratament specific.

Severitatea Bolii Parkinson, modul în care progresează și impactul asupra vieții pacientului variază de la caz la caz.

Cauzele care duc la apariția maladiei Parkinson

Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate într-o zonă denumită substantia nigra (substanța neagră) din creier. Aceste celule în mod normal produc dopamină, un neurotransmițător care permite controlarea mișcărilor și coordonarea corpului. Prin moartea celulelor din substanța neagră, se creează un deficit de dopamină. O persoană care suferǎ de maladia Parkinson are un nivel anormal de scăzut al dopaminei ȋn creier.

Din nefericire, nivelul de dopaminǎ scade progresiv la pacienții cu Parkinson, astfel încât simptomele devin tot mai severe.                                                                             

Deși existǎ cercetări ȋn derulare, până ȋn acest moment oamenii de știință nu au reușit sǎ identifice o cauză care ar determina deteriorarea sau distrugerea celulelor cerebrale și implicit lipsa de dopaminǎ.                                                              

Ce ar putea influența acest proces de distrugere?

Factorii genetici – pot influența apariția bolii la indivizii din cadrul unei familii la vârste tot mai tinere, însă toate cauzele genetice cunoscute explică mai puțin de 5% din cazurile de apariție a bolii Parkinson.

Anumite medicamente – utilizarea pe o perioadă îndelungată a medicamentelor precum: haloperidol, clorpromazina sau metoclopramid pot crește riscul de a dezvolta Parkinson.

Factorii de mediu – expunerea la substanțe chimice precum erbicidele și pesticidele poate crește riscul de a dezvolta maladia Parkinson. De asemenea, expunerea la disulfura de carbon, praful de mangan și monoxidul de carbon sunt factori care pot duce la distrugerea celulelor cerebrale.

Simptomele bolii Parkinson (motorii și non-motorii)

Simptomele bolii Parkinson pot varia de la o persoană la alta. Semnele precoce pot fi ușoare și pot trece neobservate. Mai mult, simptomele încep sǎ apară de multe ori doar  pe o parte a corpului. Acestea pot include:

• Tremor la nivelul mâinilor, degetelor, capului și a mandibulei.
• Mișcări încetinite. Ȋn timp, boala Parkinson reduce capacitatea pacientului de a se mișca. Acest lucru face ca sarcinile simple sǎ devină unele dificile. Pașii devin tot mai mici, iar pacientul experimentează probleme ȋn a-și muta picioarele sau în a se ridica de pe scaun.
• Rigiditatea musculară. Rigiditatea musculară poate să apară în orice parte a corpului. Mușchii rigizi limitează mișcǎrile și pot produce chiar și dureri.
• Afectarea posturii și a echilibrului. Postura pacientului se modifică și pot apare probleme de echilibru.
• Rigiditatea feței. Pacientul care suferǎ de Parkinson capătă o înfățișare rigidă, zâmbește mult mai greu, iar mimica este redusă.
• Modificări la nivelul vorbirii. Discursul pacientului poate căpăta inflexiuni și o intensitate redusă.
• Simptome non-motorii: oboseală, tulburări de somn, dureri, dificultăți la înghițire și în gândire, exces de salivație, tulburări urinare, confuzie, depresie, anxietate, transpirații excesive, constipații, pierderea mirosului.

Diagnosticarea bolii Parkinson

Nu există teste pentru a diagnostica precoce boala Parkinson, astfel că boala este de cele mai multe ori depistată doar după instalarea simptomelor specifice. Medicul poate diagnostica boala Parkinson ȋn funcție de istoricul medical al pacientului, după analiza simptomelor și după un control neurologic și fizic. Medicul poate solicita, uneori, teste pentru a face diferențiere cu alte maladii asemănătoare. Diagnosticul diferențial se realizează cu boala Alzheimer, tremor esențial, hidrocefalia cu presiune normală, paralizia supranucleară progresivă, demența, ș.a.

Ȋn prezent se testează o investigație denumită tomografie cu emisie de pozitroni, care poate detecta nivelurile de dopaminǎ din creier, ceea ce ar face posibilă diagnosticarea mai rapidă a bolii.

Tratamentul bolii Parkinson

Obiectivul tratamentului constă în controlarea semnelor și a simptomelor maladiei pe o perioadă de timp cât mai îndelungată.

Tratamentul medicamentos

Boala Parkinson nu poate fi vindecată, dar anumite medicamente ajută la controlul simptomelor. Spre exemplu levodopa – un produs chimic natural care ajunge în creierul pacientului și este convertit ȋn dopaminǎ, agoniști dopaminergici (imită dopamina), medicamente ce ajută la controlul tremorului asociat cu boala Parkinson ș.a.

 Medicamentele oferă un bun control simptomatic timp de 4-6 ani.

Kinetoterapia

Kinetoterapia este un adjuvant terapeutic important și constă în exerciții fizice zilnice și gimnastică, reeducare funcțională, refacerea echilibrului postural etc. Ortofonia permite tratarea disartriei (tulburări de vorbire), care apare din cauza unei articulări dificile.

Intervenția chirurgicală 

Este o opțiune doar atunci cȃnd tratamentul medicamentos nu mai controleazǎ simptomele. După intervenția chirurgicală pacientul continuă tratamentul medicamentos.

Electrostimularea profundă cerebrală                                                                

O procedură care este aplicată pacienților într-un stadiu avansat al bolii. Terapia utilizează impulsuri electrice pentru stimularea unor anumite zone ale creierului. Aceste impulsuri electrice sunt generate de o serie de electrozi plasați ȋn creier printr-o intervenție chirurgicală.

Transplantul de celule nervoase este un tratament aflat încă ȋn faza experimentală. Până ȋn acest moment nu se cunosc informații despre beneficiile acestei proceduri.

Cu regret, în timp, dizabilitatea progresează în ciuda tratamentelor, iar numeroși pacienți dezvoltă complicații motorii pe termen îndelungat. Alte cauze ale invalidității în stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea posturală (tulburările de echilibru) și demența.

În ciuda depresiei și a anxietății cauzate de boala Parkinson, se recomandă menținerea unui stil de viață activ.

Profilaxie

Pentru a evita apariția bolii este necesar:

– Evitarea utilizării neargumentate a pesticidelor, erbicidelor, solvenților și altor substanțe toxice și folosirea măsurilor de precauție în cazurile în care este necesar.

– Evitarea traumelor craniene și adresarea de urgență la medic în cazul comoțiilor cerebrale.

– Activitate fizică și alimentație echilibrată.

Sfaturi pentru pacienți

Cei care suferă de boala Parkinson pot întreprinde măsurile:

• Evitarea mișcărilor prea rapide și a căderilor;

• Alimentație sănătoasă bogată ȋn fibre și lichide. E demonstrată influența benefică a turmericului și a produselor ce conțin flavonoizi (pomușoare, ceai, mere, struguri roșii…) în calitate de substanțe ce micșorează stresul oxidativ;

• Consultarea unui terapeut ocupațional, deoarece realizarea activităților zilnice devine mult mai dificilă.

Suportul pentru pacienții care suferǎ de boala Parkinson este foarte important. Ar fi bine ca pacientul sǎ se bucure de sprijinul familiei și a comunității pentru a ține sub control aceastǎ maladie extrem de gravă și a trăi o viață calitativă. Pacientul, dar și familia acestuia, pot apela la un psiholog, deoarece este posibilă apariția stărilor depresive, a anxietății sau a atacurilor de panică.

De asemenea, existǎ grupuri de suport specializate, în care oamenii cu aceeași suferință fac schimb de informații utile și își oferă sprijin reciproc.

Sănătate vă dorim!