Astmul bronșic este o afecțiune respiratorie cronică ce afectează milioane de oameni din întreaga lume. Caracterizat prin inflamația și îngustarea căilor respiratorii, astmul poate provoca episoade recurente de respirație dificilă, tuse, senzație de apăsare în piept și wheezing (respirație șuierătoare).

Un aspect esențial este că prezența bolii nu se reduce doar la episoadele acute, chiar și atunci când simptomele lipsesc pentru o perioadă, inflamația poate continua la nivelul căilor respiratorii, iar riscul de agravare nu dispare complet. Deși tratamentele moderne permit un control eficient al bolii, viața cu astm presupune adaptare constantă și conștientizare zilnică. Nu se poate spune cu precizie ce anume declanșează astmul, dar este cert faptul că motivele sunt diferite de la pacient la pacient.

Este dovedit că persoanele care manifestă diferite forme de alergie au un risc mai mare de a face astm, la fel contează și ereditatea. Există o serie de factori care sunt considerați declanșatori ai crizelor acute de astm:

1. Alergiile – sunt considerate principala cauză a crizelor de astm. Peste trei sferturi din persoanele care au astm sunt alergice la acarieni, polen, mucegaiuri, păr de animale, excremente de gândaci.
2. Unele alimente și aditivi – sunt al doilea factor declanșator al crizelor de astm. Alergiile alimentare pot provoca reacții minore sau severe, care să pună viața în pericol. În cazul persoanelor care au alergii, astmul face parte din reacțiile severe care pun viața în pericol. Cele mai frecvente alimente asociate cu simptomele alergice sunt: ouăle, laptele de vacă, arahidele, nucile, soia, grâul, peştele, creveții și crustaceele, unele fructe, dar și conservanții alimentari, în special bisulfitul de sodiu și de potasiu, metabisulfitul de sodiu și de potasiu și sulfitul de sodiu, care sunt utilizați, în mod obișnuit, în procesarea sau prepararea alimentelor. Pe listă se mai află, ca factor declanșator, și monoglutamatul de sodiu.
3. Astmul poate fi indus de exerciții fizice. Peste jumătate din persoanele care au astm pot face o criză acută după ce fac sport. Simptomele apar la 15-30 de minute după antrenament și dispar în următoarele 30-60 de minute. Mai rar, un atac de astm poate să apară la câteva ore după antrenament. Efectuarea unor exerciții mai lente și progresive poate preveni crizele astmatice.
4. Arsurile la stomac severe și astmul bronșic merg mână în mână. Majoritatea celor care au astm au extrem de frecvent arsuri gastrice severe. Boala de reflux gastroesofagian este un factor declanșator pentru crizele de astm. Acizii din stomac pot irita esofagul și, ocazional, pot ajunge la nivelul mucoaselor căilor respiratorii, ceea ce duce la o criză acută de astm.
5. Fumătorii sunt mai predispuși să facă astm. Astmaticii care fumează agravează simptomele și pot avea crize puternice și dese. Femeile care fumează în timpul sarcinii pot crește riscul copilului de a face astm.
6. Sinuzita și alte infecții respiratorii ale căilor superioare provoacă indirect inflamații la nivelul mucoaselor, ceea ce produce mai mult mucus, factor declanșator pentru o criză astmatică.
7. Unele medicamente pot crește sensibilitatea căilor respiratorii și producția de mucus. Acestea sunt: aspirina, unele medicamente cu efect antiinflamator (ibuprofen) și beta-blocante (utilizate pentru tratarea bolilor de inimă, a tensiunii arteriale crescute și a glaucomului).
8. Vremea umedă, rece și schimbările bruște de temperatură, precum și umiditatea excesivă pot provoca un atac astmatic.
9. Emoțiile puternice și stresul, dar și anxietatea, plânsul, strigătele, stresul, furia, chiar și râsul puternic pot provoca crize de astm.

Una dintre cele mai simple soluții, prin care suferința este ținută sub control, este evitarea acestora.

Cât de frecvent este astmul

Astmul bronșic poate apărea la orice vârstă, însă este mai frecvent întâlnit în copilărie. În multe cazuri, boala debutează înainte de vârsta adultă, deși există și numeroase situații în care astmul apare la maturitate, în special la femei și la persoanele expuse la factori iritanți sau alergeni.

La nivel mondial, Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 339 de milioane de persoane trăiesc cu astm bronșic. Aceasta este una dintre cele mai răspândite boli cronice respiratorii, afectând atât copiii, cât și adulții. Conform ghidurilor Global Initiative for Asthma, povara bolii este deosebit de mare în rândul copiilor și adolescenților.

În Republica Moldova, datele disponibile indică o prevalență semnificativă a astmului, estimată la peste 160.000 de persoane, ceea ce reprezintă aproximativ 4% din populație. În rândul copiilor, prevalența a crescut în timp, iar boala este frecvent subdiagnosticată, ceea ce sugerează că numărul real al cazurilor ar putea fi mai mare decât cel raportat oficial.

Creșterea frecvenței astmului este asociată cu factori precum poluarea aerului, alergiile, stilul de viață urban și infecțiile respiratorii, care pot declanșa sau agrava simptomele. Astfel, astmul rămâne o problemă majoră de sănătate publică, cu impact semnificativ asupra calității vieții și care necesită, adesea, tratament pe termen lung.

Cum e să trăiești cu astm

Pentru o persoană diagnosticată cu astm bronșic, fiecare zi poate aduce provocări diferite. Factorii declanșatori – precum polenul, praful, aerul rece, fumul sau stresul – variază de la o persoană la alta, iar identificarea și evitarea acestora devin o parte esențială a rutinei zilnice. Mulți pacienți își încep ziua evaluându-și starea respiratorie și, uneori, folosind dispozitive pentru monitorizarea funcției pulmonare. Inhalatoarele sunt indispensabile, fie pentru tratamentul de fond (control zilnic), fie pentru ameliorarea rapidă a simptomelor în cazul unei crize.                                              

Viața cu astm înseamnă mai mult decât administrarea tratamentului – presupune o adaptare constantă. Persoana afectată trebuie să evite frecvent mediile cu praf, fum sau aer rece și să își planifice activitățile în funcție de starea sa din ziua respectivă. Pentru unii pacienți, eforturi aparent obișnuite, precum urcatul scărilor, mersul rapid sau expunerea la temperaturi scăzute, pot declanșa tuse, wheezing sau senzația de sufocare. Din acest motiv, traiul cu astm implică vigilență continuă și o bună cunoaștere a propriilor limite și factori declanșatori.                                                          

Dincolo de manifestările fizice, astm bronșic poate avea un impact important asupra stării emoționale. Teama de apariția unei crize în locuri publice sau în timpul somnului poate genera anxietate. Limitările fizice pot influența participarea la activități sociale, recreative sau sportive, în special în formele mai severe ale bolii. Copiii cu astm pot întâmpina dificultăți de integrare în activitățile școlare sau de joacă, iar adulții pot resimți efecte asupra performanței profesionale și a calității vieții.                                                                                                                                          

Evoluția bolii                                                                                                                                  

Astmul nu evoluează uniform la toți pacienții. În unele cazuri, simptomele sunt rare și ușoare, în timp ce în altele devin frecvente și pot evolua către forme severe, caracterizate prin exacerbări repetate și limitarea semnificativă a activităților zilnice. Atunci când astmul nu este controlat corespunzător, inflamația cronică a căilor respiratorii poate duce la modificări structurale, cunoscute sub denumirea de remodelare bronșică. Acest proces poate afecta în timp funcția pulmonară și poate contribui la agravarea simptomelor. Pe termen lung, pacienții pot experimenta tulburări de somn, oboseală persistentă, absenteism școlar sau profesional și necesitatea unor îngrijiri medicale frecvente.

Tratament și prevenție

Astmul bronșic nu se vindecă complet, dar poate fi ținut sub control prin tratament corect și consecvent. Tratamentul include, în general, două componente: terapia zilnică de control, care reduce inflamația și previne crizele, și tratamentul de salvare, care acționează rapid atunci când simptomele se agravează.

OMS arată că inhalatoarele cu corticosteroizi reduc inflamația și scad riscul de crize severe și deces, iar bronhodilatatoarele ajută la deschiderea căilor respiratorii și la ameliorarea rapidă a simptomelor.

Pe lângă medicamente, controlul bolii depinde și de evitarea factorilor declanșatori, renunțarea la fumat, controalele medicale regulate, tehnica corectă de utilizare a inhalatorului și respectarea planului terapeutic. Educația pacientului joacă un rol crucial: înțelegerea bolii, recunoașterea simptomelor precoce și utilizarea corectă a inhalatorului pot preveni complicațiile.

A trăi cu astm înseamnă să-ți cunoști corpul, să fii atent la semnalele lui, să-ți gestionezi boala zi de zi și să-ți adaptezi stilul de viață. Nu este întotdeauna ușor, însă informația corectă, tratamentul potrivit și disciplina pot transforma o afecțiune cronică într-o boală controlabilă, compatibilă cu o viață activă și împlinită.

Lilia Plamadeala

• Medic igienist, specialistă în promovarea sănătății, Agenția Națională pentru Sănătate Publică
• site: www.prosanatate.md
• e-mail: lilia.plamadeala@ansp.gov.md
• tel: 022574573, 060167771