Ziua mondială a auzului, marcată la 3 martie, are menirea să contribuie la creșterea gradul de conștientizare a motivelor pierderii auzului, a metodelor de prevenire a acestui fenomen, dar și a promovării îngrijirii urechii. Anul acesta, evenimentul poartă genericul „Pentru a auzi pe viață, ascultați cu grijă!” și este centrat pe metodele și mijloacele de prevenire a pierderii auzului prin următoarele mesaje-cheie:
– Menținerea unui auz bun pe parcursul vieții este posibilă prin îngrijirea sănătății urechii;
– Multe cazuri ale pierderii auzului pot fi prevenite, inclusiv cele cauzate de expunerea la sunetele puternice;
– „Ascultarea în siguranță” poate atenua riscul pierderii auzului asociat cu expunerea la sunetul recreațional;
OMS solicită guvernelor, partenerilor din industrie și societății civile să crească gradul de conștientizare și să pună în aplicare standarde bazate pe dovezi care promovează ascultarea sunetelor în siguranță.
În acest moment, peste 5% din populația lumii sau 430 milioane de oameni au nevoie de reabilitare pentru a-și rezolva pierderea „invalidantă” a auzului (432 de milioane de adulți și 34 de milioane de copii). Aproape 80% din persoanele care au suferit o pierdere invalidantă a auzului trăiesc în țările cu venituri mici și mijlocii.
Primul raport mondial asupra auzului al OMS avertizează că, până în 2050, aproape 2,5 miliarde de oameni din întreaga lume, sau 1 din 4 persoane, vor trăi cu un anumit grad de pierdere a auzului. Dacă nu se iau măsuri oportune, cel puțin 700 de milioane de oameni vor avea nevoie de acces la îngrijirea urechii și a auzului și la alte servicii de reabilitare.
Conform datelor statistice, în Moldova incidenţa prin bolile urechii și ale apofizei mastoide a constituit în 2020 – 38,7 cazuri la 10 mii locuitori, iar în 2019 – 59,9 cazuri la 10 mii locuitori.
Cauzele pierderii auzului pot fi diferite în funcție de vârstă. Astfel, în perioada intrauterină aceasta ar putea fi provocată de factorii ereditari, dar și de infecțiile intrauterine precum rubeola sau citomegalovirusul. În perioada perinatală factorii determinanți ar putea fi greutatea mică la naștere, icterul sever sau asfixia la naștere.
În copilărie sau adolescență pierderea auzului ar putea fi provocată de infecțiile cronice ale urechii, meningită sau altele.
La vârsta adultă ar putea fi vorba de fumat, traume ale urechii sau ale capului, zgomotul puternic sau administrarea medicamentelor toxice pentru ureche, carențele nutritive sau pierderea genetică și progresivă a auzului.
O bună parte din cauzele care provoacă pierderea auzului pot fi evitate prin strategii de sănătate publică și intervenții clinice implementate pe parcursul vieții.
În cazul copiilor, 60% din cazurile de pierdere ale auzului pot fi prevenite prin:
– imunizarea împotriva rubeolei și a meningitei;
– îmbunătățirea îngrijirii materne și neonatale;
– screening-ul și gestionarea precoce a otitei medii, boală inflamatoare a urechii medii.
În cazul adulților, afectarea urechii poate fi prevenită prin:
– controlul zgomotului;
– ascultarea în siguranță;
– supravegherea administrării medicamentelor toxice pentru ureche;
– o bună igienă a urechii.
Astfel, identificarea timpurie a pierderii auzului și a bolilor urechii prin screening sistematic este cheia unui management eficient.
În cazul în care nu este abordată, pierderea auzului poate avea un impact negativ asupra multor aspecte ale vieții: comunicare, dezvoltarea limbajului și a vorbirii la copii, cunoaștere, educaţie, angajare, sănătate mintală, dar și relațiile interpersonale.
Șefa Serviciului de Informare și Comunicare a Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP)
