Imunitatea este principalul mecanism de apărare al organismului împotriva activității agenților patogeni de origine bacteriană, virală, parazitară sau a substanțelor toxice.

Ce este sistemul imunitar?

Sistemul imunitar este reprezentat de totalitatea mecanismelor de apărare împotriva microorganismelor patogene și a structurilor non-self (structuri străine pentru organismul respectiv, care nu sunt recunoscute de sistemul imunitar și asupra cărora acesta acționează prin mecanisme specifice de apărare).

Acesta este o rețea extrem de complexă, formată din sute de celule și proteine diferite, coordonate și interconectate, care încă mai necesită cercetare pentru a fi înțeleasă mai bine. Sistemul imunitar este funcțional încă de la naștere și continuă să se dezvolte devenind din ce în ce mai sofisticat pe măsură ce organismul vine în contact cu cât mai mulți germeni. 

Rolurile sistemului imunitar:                                                                                                       

– „Atacă” germenii (bacterii, virusuri, paraziți sau fungi) care au pătruns în corp și îi elimină din organism;                                                                                                               

– Recunoaște și neutralizează anumite substanțe nocive care pătrund din mediu;                                         – Scanează și distruge celulele proprii din corp care au suferit modificări, ca de exemplu celulele canceroase;

Există două tipuri de imunitate: imunitatea înnăscută (specifică și nespecifică) și cea dobândită.

Răspunsul imun înnăscut este cel care face diferența dintre „prieten și dușman”, respectiv dintre o substanța proprie organismului și una străină (pe care nu o recunoaște corpul, ca de exemplu virusuri, bacterii, polen, etc.). Prin activarea acestui tip de răspuns, „dușmanul” este îndepărtat, iar ceea ce noi simțim în corp sunt manifestările inflamației – de exemplu în răceală simțim febră, durere, astenie, dureri musculare generalizate, respectiv în rinita alergică – prurit nazal, rinoree și strănut.                                                                                                            

Răspunsul imun dobândit este tipul de imunitate care conferă organismului o rezistență specifică față de un anumit agent microbian. Există mai multe tipuri de imunitate dobândită (natural, prin boală și artificial, prin vaccinare).

Răspunsul imun înnăscut constă din celule sanguine (neutrofile, macrofage și monocite)  în timp ce imunitatea dobândită implică limfocitele T, B și anticorpii.                                                                                                            

Componentele sistemului imunitar:

• Anticorpi: IgG, IgM, IgA, IgE si IgD. Imunoglobulinele IgG reprezintă 75% din cantitatea totală de imunoglobuline, fiecare cu o afinitate diferita pentru diverse părți ale agenților patogeni. 
• Complement: sistem format din mai multe proteine care sunt activate prin trei căi separate. Acesta produce un răspuns rapid și amplificat la un stimul declanșator, prin activarea în cascadă a componentelor sale. Complementul este important în ,,omorârea” anumitor tipuri de bacterii și în atragerea celulelor albe (leucocitelor) la locul infecției.
• Celule sanguine: leucocite polimorfonucleare (PMN), cunoscute și sub denumirea de celule albe, monocite, eozinofile și macrofagele. De asemenea, alte celule importante sunt limfocitele (B si T), fiecare cu funcții diferite. O infecție virală va produce un anumit tip de răspuns celular, în timp ce o infecție bacteriană va determina un răspuns diferit.
•  Proteinele care reglează răspunsul la infecție: chemokine, interferoni sau interleukine.
• Componente nespecifice ale imunității care ajuta la prevenirea infecției: ca de exemplu, cilii respiratori (fire subțiri care prin mișcarea lor elimină potențialii agenți patogeni care au ajuns în plămâni), metabolismul fierului, care nu permite ca fierul sa ajungă în bacterii, etc.

Este posibil de intervenit în acest proces complex și de întărit imunitatea?

Funcționarea acestor celule și proteine nu este controlata sau influențată și cu atât mai mult ,,îmbunătățită” de alimente sau suplimente alimentare. Oamenii de știință studiază efectele dietei, a exercițiilor fizice, vârstei, stresului și altor factori asupra răspunsului imun, atât la animale, cât și la oameni, însă în prezent nu sunt dovezi științifice care să susțină o legătură între acestea și imunitate. 

Dacă ești o persoană sănătoasă, trăiești sănătos, mănânci sănătos, faci mișcare suficientă și dormi destul, atunci îi oferi sistemului imun tot de ce are nevoie ca să funcționeze normal. De altfel, un răspuns imun prea puternic este la fel de rău ca unul scăzut. Organismul are nevoie de un sistem imun echilibrat.

Când este scăzută cu adevărat imunitatea?                                                                     

Deseori auzim când răcește o persoană că are „imunitate scăzută”, asta ar însemna că organismul nu produce suficiente celule sau proteine implicate în imunitate, ceea ce nu este adevărat în cazul unui adult sănătos.  

Termenul medical de scădere reală a imunității este imunodeficiența. Este o condiție medicală în care capacitatea sistemului imunitar de a apăra organismul și de a lupta împotriva infecțiilor este compromisă sau complet absentă. Pacientul este predispus la infecții, inclusiv la infecții oportuniste (germeni care în condiții normale sunt neagresivi). Majoritatea cazurilor de imunodeficiență sunt dobândite, secundare unor factori care afectează sistemul imunitar, ca de exemplu SIDA (sindromul imunodeficienței dobândite) cauzat de infecția HIV, malnutriția severă, cancerul, radio și chimioterapia, tratamentul cu medicamente imunosupresoare. Mult mai rar, imunodeficiența este provocată de unele defecte genetice ale sistemului imunitar, cu care copilul se naște. Se estimează că în jur de 1 la 8000 de persoane suferă de imunodeficiență primară. 

Este bine să ai un răspuns imun puternic?

 Un răspuns imun prea puternic este la fel de nedorit ca și unul scăzut.                             

Exemple: În alergii sistemul imun reacționează exagerat prin producerea de anticorpi de tip IgE împotriva unor substanțe inofensive și pe care organismul ar trebui să le tolereze. De asemenea, în bolile autoimune, cum ar fi  lupusul eritematos, boala reumatoidă sau scleroza multiplă, sistemul imun formează auto-anticorpi care atacă și distrug propriile țesuturi. 

De asemenea, când există un răspuns imun exagerat, cu inflamație crescută poate avea loc un efect protrombotic – formarea cheagurilor de sânge la nivelul vaselor. Am avut așa exemple în cazurile severe de COVID-19, când organismul produce un răspuns imun agresiv ceea ce determină eliberarea unor cantități mari de proteine pro-inflamatorii („furtună de citokine”) cauzând leziuni pulmonare severe și insuficiență multiplă de organe. Acest răspuns imun exagerat a fost una dintre cauzele frecvente de deces la pacienții cu COVID-19.

Pe de altă parte, vaccinurile determină dezvoltarea anticorpilor specifici împotriva unui anumit virus sau bacterie și nu provoacă un răspuns inflamator generalizat.

Suplimentele. Este nevoie să le luăm pentru întărirea imunității?                                   

Conceptul potrivit căruia se poate crește imunitatea este unul foarte popular. Deși singura abordare bazată pe dovezi în acest sens este vaccinarea, populația este atrasă de publicitatea produselor precum vitaminele sau suplimentele alimentare, care promit că „întăresc”, „cresc”, „stimulează” imunitatea. Însă este oare adevărat?                                                                                                                   

Punctul de plecare al uneia dintre cele mai mari concepții greșite și anume că vitaminele administrate în doză mai mare decât cea necesară ajută sistemul imunitar, a fost teoria incorect formulată de chimistul american Linus Pauling. Pauling a fost criticat încă în timpul vieții lui pentru această teorie care nu se baza pe dovezi științifice. Linus  Pauling a fost direct responsabil de mitul potrivit căruia vitamina C poate ajuta la prevenirea sau vindecarea răcelilor. O altă preconcepție, care nu are la baza dovezi științifice, este aceea că zincul ar avea un rol în tratamentul COVID-19. Deficitele de zinc și vitamina C sunt rare, cu excepția cazului în care cineva este sever subnutrit sau urmează o dietă extrem de săracă în nutrienți.

Un pic despre suplimentele alimenatre

Suplimentele alimentare au devenit foarte populare. Industria lor este uriașă. În 2016 sectorul global al suplimentelor a avut o valoare estimată la 132,8 miliarde de dolari. În 2023 unii experți prevăd că această cifră va depăși 220 de miliarde de dolari.                                                                                            

Potrivit Sondajului național de examinare a sănătății și nutriției, în 2011–2012, 52% dintre adulții din Statele Unite au raportat că au folosit un fel de suplimente, iar aproape 1 din 3 persoane (31%) au luat multivitamine.

Corpul are nevoie de vitamine și minerale pentru a avea un sistem imunitar eficient. Vitaminele sunt factori nutritivi esențiali. Alimentația variată asigură necesarul de vitamine fără a se impune suplimentarea acestora. Sursele de vitamine sunt carnea, peștele, produsele lactate, cerealele, fructele și legumele. 

Nu există dovezi științifice care să demonstreze că suplimentarea cu vitamine la o persoană sănătoasă îmbunătățește funcționarea sistemului imunitar.  Suplimentele sunt importante doar în unele cazuri pentru anumite persoane. De exemplu  femeile de vârstă fertilă care vor concepe un copil sunt sfătuite să ia suplimente de acid folic.           

În mod similar, pentru persoanele care trăiesc în zone cu climă mai rece, vitamina D este un supliment important, în special în lunile fără soare.                                              

Dacă medicul dumneavoastră v-a cerut să luați un supliment de orice tip, este important să îl utilizați așa cum vă recomandă, deoarece pot întâmpla interacțiuni medicamentoase nedorite iar supradozarea poate fi uneori periculoasă. Deoarece suplimentele de vitamine și minerale sunt disponibile fără prescripție medicală, oamenii pot presupune că sunt în siguranță administrând orice doză.

Cu toate acestea, dozele mari de vitamine pot deteriora sistemele corpului. De exemplu, potrivit Societății Americane de Cancer prea multă vitamina C poate interfera cu capacitatea organismului de a absorbi cuprul, un metal de care organismul are nevoie. Prea mult fosfor poate inhiba absorbția de calciu de către organism.

Organismul nu poate elimina singur dozele mari de vitamine A, D și K, iar acestea pot atinge niveluri toxice atunci când se ia prea mult.

Prea multă vitamina C sau calciu poate provoca diaree și dureri de stomac, iar excesul de vitamina D pe perioade lungi poate determina acumularea de calciu în organism – hipercalcemie.

Hipercalcemia poate slăbi oasele și afecta inima și rinichii. Deci, pentru adulții fără afecțiuni de sănătate și care consumă o dietă echilibrată, marea majoritate a suplimentelor nu sunt esențiale.

Produsele probiotice                                                                                                      

Oamenii de știință au demonstrat că probioticele ar putea ajuta la mai multe probleme de sănătate, inclusiv la reducerea diareii asociate cu administrarea unor antibiotice și ameliorarea anumitor simptome ale sindromului de colon iritabil. Pe măsură ce continuă cercetările privind microbiomul intestinal, este posibil să se cunoască mai mult despre modul în care bacteriile ce se află în mod normal în intestin pot influența sistemul imunitar, însa deocamdată informațiile nu sunt clare. 

Potrivit Centrului Național pentru Sănătate Complementară și Integrativă (NCCIH), în majoritatea cazurilor, încă nu se cunoaște care probiotice sunt utile și care nu. De asemenea, nu se cunoaște pe ce durată ar trebui să fie administrate și concret în ce situații. Întrucât autoritățile nu consideră probioticele ca fiind medicamente, acestea sunt reglementate mai puțin , ceea ce nu e suficient pentru a proteja consumatorii și inclusiv medicii de consum și indicații neargumentate.

Cum acționăm?
Dacă persoana nu are cu adevărat o imunodeficiență, nu este subnutrită și starea ei de sănătate este bună, nu trebuie să facă nimic special pentru a-și întări nivelul de bază al imunității. Este mai bine să se concentreze pe menținerea sănătății. Vom avea în mod natural un sistem imunitar funcțional atâta timp cât respectăm recomandările generale pentru o viață sănătoasă:

• Consumați alcool cu moderație;
• Nu fumați;
• Mâncați multe fructe și legume;
• Practicați sport regulat;
• Mențineți o greutate sănătoasă;
• Dormiți suficient (7-8 ore de somn odihnitor);
• Controlați-vă stresul;
• Mergeți regulat la medic.

De asemenea, următorii pași sunt foarte importanți pentru a preveni infecțiile:

• Spălați-vă corect pe mâini;
• Îngrijiți-vă cavitatea bucală;
• Gătiți adecvat alimentele;
• Evitați contactul cu persoanele infectate, evitați aglomerația;
• Urmați schema de vaccinare recomandată conform vârstei.

Suplimentăm vitaminele doar la necesitate, atunci când este demonstrată insuficiența lor în organism. Fiecare persoană care decide să ia suplimente ar face bine să consulte medicul.