Avitaminozele: ce sunt, de ce apar, cum le putem preveni și trata?

Avitaminoza reprezintă un deficit de vitamine în organism. Definiția științifică ar fi: boală de nutriţie ce cuprinde un șir de manifestări provocate de carenţele alimentare şi de vitamine.

În prezent, avitaminozele sunt rar întâlnite în ţările dezvoltate, însă mai persistă în ţările subdezvoltate sau pot apărea în cazul persoanelor mult prea preocupate de exterior, care ajung la anorexie sau bulimie.

De asemenea, acestea pot apare la pacienţii ce administrează tratament împotriva cancerului sau care suferă de tulburări de absorbţie digestivă.

Vitaminele sunt substanțe chimice complexe care îndeplinesc un rol esențial in funcționarea normală a organismului și care, cu câteva excepții, nu pot fi sintetizate de către acesta. Ele se găsesc în majoritatea alimentelor de proveniență naturală și sunt absolut necesare pentru creșterea, menținerea vitalității și bunăstarea generală a organismului nostru.

Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir Funk în anul1912. Vita, în limba latină, înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine, pe atunci se credea că toate vitaminele sunt, în esență, substanțe chimice amine .

Importanța anumitor alimente pentru păstrarea sănătății a fost recunoscută cu mult înainte de identificarea vitaminelor. Egiptenii antici știau că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta se vindeca de orbire de noapte, în prezent cunoaștem că scăderea acuității vizuale seara este cauzată de o carență de vitamina A. În 1747, chirurgul scoțian James Lind a descoperit că citricele previn scorbutul, o boală letală, care se manifestă prin formarea incorectă a colagenului și duce la vindecări lente a diferitor leziuni, sângerări ale gingiilor și dureri acute. În 1753, Lind a publicat Tratatul său asupra Scorbutului.

Termenul de vitamină nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi mineralele, acizii grași sau aminoacizii .

Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se adaugă vitamine în plus față de ce conțin inițial, în timpul procesului de fabricare.

Vitaminele pot fi:

  • Liposolubile (solubile în grăsimi): vitamina A (si provitamina A – carotenul – care în organismul omului se transformă în vitamina A), D, E, K;
  • Hidrosolubile (solubile în apă): vitaminele C, B1, B2, PP, B12.               

Vitaminele sunt factori nutritivi esențiali. Surse de vitamine sunt carnea, peștele, produsele lactate, cerealele, fructele și legumele, conținutul în vitamine al acestora fiind diferit atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. De-a lungul secolelor s-a constatat că privarea de un anumit aliment a determinat așa boli precum beri-beriscorbutulpelagra, ale căror simptome au cedat la reintroducerea în dietă a alimentului deficitar. Persoanele relativ sănătoase care au o alimentație variată nu ar trebui să prezinte carențe de vitamine.

Apariția deficitului de vitamine (avitaminoza) s-a observat în :

  • dietele dezechilibrate;
  • dietele de slăbire cu un număr de calorii sub 1100 – 1200 kcal /zi;
  • anumite obiceiuri alimentare care privează persoana de unele alimente pe termen lung;
  • malabsorbția;
  • malnutriția;
  • intervenții chirurgicale pe organele digestive, inclusiv chirurgia bariatrică;
  • sindrom consumptiv (consumarea rezervelor organismului, până la cașexie, secundar evoluției unor boli cronice grave);
  • nutriția parenterală;
  • după anumite tratamente medicamentoase (chimioterapie).

 Exemple de carențe ale vitaminelor:

Deficitul de vitamina A afectează vederea nocturnă, apare xeroftalmia (uscarea globului ocular), ce se caracterizează prin atrofia glandelor perioculare și hipercheratoză la nivelul conjunctivei, afectarea corneei și chiar orbire; la nivelul tegumentelor determină hipercheratoza cu piele uscată.

Deficitul de vitamina D produce rahitismul la copil (caracterizat clinic prin deformări la nivelul cartilajelor de creștere) și osteomalacia la adult (scăderea densității osoase cu pseudo-fracturi de coloană, tibie, slăbiciune musculară), osteoporoză.

Deficitul de vitamina E se întâlnește la vârstnici, pacienții cu malnutriție, cu boli cronice (care suportă regulat hemodializa) și se asociază cu manifestări neurologice (ataxie – lipsă de coordonare a mișcărilor, scăderea sensibilității cutanate), manifestări vasculare.

Deficitul de vitamina K se întâlnește rar la adult și poate fi determinat de malabsorbția de lipide (insuficiență pancreatică), dezechilibrul florei intestinale după antibiotico-terapie prelungită. Se manifestă prin tendință spre hemoragii.

Deficitul de vitamina B1 produce manifestări neurologice (confuzie, neuropatie periferică, encefalopatie), psihoza Korsakoff (tulburări de memorie, tulburări cognitive), afectare cardiacă (insuficiență cardiacă), anorexie, scădere ponderală.

Deficitul de vitamina B2 determină cheilite, stomatite angulare, erupții la nivelul pielii și a șanțului nazo-labial, scrot, vulvă, senzație de arsură la nivelul ochilor, senzație de arsură la nivelul limbii și a gurii.

Deficitul de vitamina B3 (niacină) produce pelagra (dermatită, diaree, demență) cu manifestări cutanate (erupție cutanată eritematoasă pe zonele expuse la soare), manifestări digestive (diaree, greață), manifestări neuropsihice (letargie, depresie, apatie, anxietate, scăderea capacității de concentrare).

 Deficitul de vitamina B5 (acid pantotenic) se manifestă prin iritabilitate, insomnie, fatigabilitate, cefalee, slăbiciune musculară, parestezii.

Deficitul de vitamina B6 duce la neuropatii periferice, iritabilitate, anxietate, confuzie, glosită, cheilită.

 Deficitul de vitamina B7 (biotina) se întâlnește relativ rar, nu avem nevoie de o doză mare de această vitamină și o regăsim într-o varietate de alimente. B7 e necesară pentru menținerea sănătății sistemului nervos și, de asemenea, contribuie la metabolismul grăsimilor, proteinelor și aminoacizilor. Biotina este crucială pentru dezvoltarea armonioasă a fătului.

Vitamina B9, cunoscută ca acid folic. Deficitul de acid folic afectează sistemul nervos, provoacă anemie megaloblastică, iar la gravide se asociază cu defecte de tub neural al embrionului.

Deficitul de vitamina B12 determină anemia megaloblastică, glosită, neuropatie periferică senzitivă.

Deficitul de vitamina C se asociază cu astenie, fatigabilitate, dispnee, dureri articulare si musculare, manifestări cutanate (purpura, echimoze), hemoragii gingivale.

Vitaminele și procesarea alimentelor:

Prin procesul de prelucrare al alimentelor, vitaminele suferă modificări calitative si cantitative :

  • fierberea legumelor și fructelor determină pierderea a 90 % din vitamina C
  • prelucrarea cărnii prin coacere / grătar, determină distrugerea vitaminelor B cu până la 20 % , iar carnea prăjită pierde 50 % din vitamina B1, pe când carnea fiartă pierde doar 14 % din vitamina B1.

Pierderea de vitamine în procesul gătitului se poate reduce prin : fierberea la aburi sub presiune, introducerea legumelor în apa clocotită, reducerea timpului de fierbere la minimum necesar, evitarea tăierii legumelor foarte mărunt.

Congelarea (în special cea rapidă, cu azot lichid din comerț) păstrează toate calitățile nutritive ale fructelor și legumelor.

Indicații pentru suplimentarea cu vitamine:

Alimentația variată asigură necesarul de vitamine fără a impune suplimentarea acestora, totuși, în unele cazuri se recomandă suplimentarea, spre exemplu, cu acid folic în perioada de preconcepție și în primul trimestru de sarcină cu scop de profilaxie a defectelor de tub neural, se recomandă administrarea de vitamina D la nou născut și sugar pentru profilaxia rahitismului (laptele matern nu conține cantități suficiente de vitamina D), se recomandă administrarea de vitamina K la nou născut.

Suplimentarea cu vitamine e indicată atunci când se constată un deficit concret de vitamine, în situațiile de nutriție parenterală prelungită, în situații de malabsorbție, în convalescență după o boală, în dietele severe de slăbire.

Nu este recomandată administrarea vitaminelor fără un consult medical în prealabil. Majoritatea vitaminelor sunt toxice în doze mari.

 

Lilia Plămădeală,

medic igienist,

Direcția Promovare a Sănătății,

ANSP