Astmul bronșic la copii – simptome, diagnostic, tratament și măsuri de profilaxie

Astmul bronșic este o boală cronică  heterogenă caracterizată printr-o inflamație cronică a căilor respiratorii. Aceasta se manifestă prin hiper-reactivitate a bronhiilor, adică sensibilitate crescută a acestora la iritanți, dar şi dereglări reversibile de conductibilitate a căilor aeriene inferioare.

Potrivit statisticilor, aproximativ 7% din copii suferă de astmă bronșic. Acesta se poate manifesta la orice vârstă și la copiii de orice gen, dar apare mai frecvent la băieți cu vârsta cuprinsă între 2 și 10 ani.

Astmul la copii poate provoca simptome deranjante zilnice care interferează cu jocul, sportul, școala și somnul. Astmul copilului nu este o boală diferită de astmul adultului, problema este că copiii se confruntă cu provocări unice. Administrând un tratament adecvat, simptomele pot fi ținute sub control și deteriorarea plămânilor în procesul de creștere poate fi prevenită.

În ultimii ani incidența astmului bronșic la copii a crescut peste tot în lume, dar mai ales în țările dezvoltate economic. Experții explică acest lucru prin faptul că în fiecare an se utilizează din ce în ce mai multe materiale artificiale, produse chimice de uz casnic, alimente procesate care conțin un număr mare de alergeni.

Cauze și factori de risc

Factorii de risc pentru dezvoltarea astmului bronșic la copii sunt:

  • predispoziție ereditară;
  • contact constant cu alergenii (acarieni, praf, spori de mucegai, polen, proteine ​​din urină uscată și salivă, mătreață și păr ale animalelor de companie, puf de păsări, alergeni alimentari ș.a.);
  • fumat pasiv (inhalarea fumului de tutun).

Factorii provocatori (declanșatori) care afectează mucoasa bronșică inflamată și duc la dezvoltarea unui atac de astm bronșic la copii sunt:

  • infecții virale respiratorii acute;
  • poluanții atmosferici precum sulful sau oxidul de azot;
  • medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina, paracetamolul, nurofenul, etc.);
  • mirosuri înțepătoare;
  • activitate fizică semnificativă;
  • sinuzită;
  • vremea, în special schimbări extreme ale temperaturii și inhalarea aerului rece;
  • refluxul gastroesofagian;
  • inhalarea fumului de țigară;
  • aditivii alimentari;
  • stresul emoțional și anxietatea.

În copilărie plămânii și căile respiratorii se inflamează cu ușurință atunci când sunt expuse anumitor factori, cum ar fi inhalarea polenului sau o banală infecție respiratorie. Apariția astmului bronșic la copii începe cu dezvoltarea unei forme speciale de inflamație cronică în bronhii, care devine cauza hiper-reactivității lor, adică a sensibilității crescută la efectele iritanților nespecifici.

Bronhiile inflamate răspund la factorii declanșatori prin hipersecreție de mucus, spasm al mușchilor bronșici netezi, edem și infiltrare mucoasă. Toate acestea duc la dezvoltarea sindromului respirator obstructiv, care se manifestă clinic printr-un atac de sufocare sau dificultăți de respirație.

Semnele și simptomele comune de astm în copilărie includ:

  • Tusea frecventă care se agravează atunci când copilul are o infecție virală, apare în timp ce copilul este adormit sau este declanșat de exerciții fizice sau de aer rece;
  • Respirație șuierătoare;
  • Congestie toracică sau etanșare;
  • Dereglări ale somnului din cauza respirației;
  • Probleme cu respirația care împiedică jocul sau exercițiul fizic;
  • Oboseala.

Semnele și simptomele de astm variază de la un copil la altul. Sufocarea sau scurtarea respirației la copiii cu astm bronșic pot apărea în orice moment al zilei, dar cel mai adesea noaptea.

La copii dezvoltarea unui atac de astm bronșic este adesea precedată de o perioadă de precursori (tuse uscată, congestie nazală, cefalee, anxietate, tulburări de somn). Atacul poate să dureze de la câteva minute la câteva zile. În perioadele dintre accese, copiii care suferă de astm bronșic se pot simți destul de bine.

Diagnostic

Pentru diagnosticarea corectă a astmului bronșic la copii este necesar să se ia în considerare datele unui istoric alergic, studii de laborator, fizice și instrumentale.

Metodele de laborator:

  • test de sânge general (eozinofilie);
  • microscopia sputei (cristale Charcot-Leiden, spirale Kurshman, o cantitate semnificativă de epiteliu și eozinofile);
  • studiul compoziției gazoase a sângelui arterial.

Investigații speciale:

  • teste ale funcției pulmonare (spirometrie);
  • stabilirea testelor cutanate pentru identificarea alergenilor cauzali;
  • identificarea hiperactivității bronhice (teste de provocare cu un alergen suspectat, activitate fizică, aer rece, soluție hipertonică de clorură de sodiu, acetilcolină, histamină);
  • radiografia cutiei toracice;
  • bronhoscopie (în unele cazuri).

Tratamentul astmului bronșic la copii

  • identificarea factorilor care determină exacerbarea astmului bronșic și eliminarea sau limitarea contactului cu declanșatorii;
  • alimentație cu excluderea alergenilor;
  • terapie medicamentoasă (tratament în trepte în funcție de severitatea bolii);
  • tratament de reabilitare non-medicamentos.

Pentru a preveni exacerbările astmului bronșic, copiilor li se prescrie o terapie medicamentoasă de bază. Schema sa este în mare măsură determinată de severitatea evoluției bolii.

În tratamentul astmului bronșic la copii este foarte important să fie identificați și eliminați alergenii, care sunt factorul declanșator.

Pentru aceasta este adesea necesar să se schimbe dieta și stilul de viață al copilului (dieta hipoalergenică, schimbarea reședinței, despărțirea de un animal de companie).

În cazul în care alergenul este identificat, dar nu poate fi evitat contactul cu el din diferite motive, se prescrie imunoterapie specifică. Această metodă se bazează pe introducerea treptată (parenterală, orală sau sublinguală) a dozelor în creștere de alergen, ce va reduce sensibilitatea organismului.                                                                 

În perioada de remisie copiilor cu astm bronșic le este indicată fizioterapia:

  • speleoterapie;
  • exerciții de respirație;
  • presopunctura;
  • masaj;
  • hidroterapie;
  • electroforeză;
  • magnetoterapie;
  • aeroionoterapie ș.a..

Prognoza

Prognosticul vieții la copiii cu astm bronșic este în general favorabil. După pubertate atacurile de astm pot dispărea la 20-40%  dintre copii. În celelalte cazuri persistă pe tot parcursul vieții.

Prevenirea astmului bronșic la copii

Importanța prevenirii astmului bronșic la copii nu poate fi supraestimată. Aceasta include:

  • alăptarea în primul an de viață;
  • introducerea treptată a alimentelor complementare în strictă conformitate cu vârsta copilului;
  • tratamentul în timp util a bolilor respiratorii acute;
  • igiena casei (curățenia umedă, evitarea covoarelor și a jucăriilor moi);
  • animale de companie (dacă sunt, respectarea regulilor de igienă);
  • evitarea inhalării pasive a fumului de tutun;
  • activități sportive dozate;
  • vacanță anuală pe litoral sau la munte.

Ai grijă de sănătatea ta și a copilului tău!