Prediabetul este definit ca o stare de răspuns alterat la glucoză — valori glicemice mai mari decât cele normale, dar insuficiente pentru diagnosticul de diabet zaharat tip 2. Potrivit unor ghiduri, criteriile includ:
- glicemia à jeun (pe nemâncate) între ≈ 100–125 mg/dl (5,6–6,9 mmol/l)
- toleranță la glucoză după 2 h (testul de toleranță orală la glucoză) cu valori între ≈ 140–199 mg/dl (7,8–11,0 mmol/l)
- hemoglobina glicozilată (HbA1c) între ≈ 5,7–6,4%.
Aceste criterii variază între societăţi şi ghiduri, iar în practica clinică trebuie adaptate la populaţia vizată.
Pentru a înţelege de ce prediabetul reprezintă o stare de risc, este util să analizăm mecanismele implicate:
1. Rezistenţa la insulină & disfuncţia celulelor β
Una din caracteristicile fundamentale este rezistenţa la insulină — ţesuturile periferice (muşchi scheletic, ficat, ţesut adipos) răspund mai puţin eficient la insulina secretată. În paralel, celulele β pancreatice sunt supuse unui efort crescut de a secreta insulină pentru a menţine normoglicemia, dar în timp pot apare disfuncţii. Această combinaţie favorizează creşterea nivelului glicemiei. Anual, ~10 % din cei cu prediabet progresează către diabet.
2. Lipoliză crescută, inflamaţie, disfuncţie endotelială
Starea de prediabet este însoţită frecvent de creşterea lipolizei (eliberare sporită de acizi graşi liberi), ceea ce poate agrava rezistenţa la insulină; inflamaţia cronică de grad mic şi disfuncţia endotelială apar de asemenea, contribuind la riscul cardiovascular.
3. Microbiota intestinală şi alte factori emergenţi
Mai recent, studiile au început să investigheze rolul microbiotei intestinale în prediabet — de exemplu, un studiu apărut în 2024 arată diferenţe în diversitatea microbiotei la pacienţii cu prediabet faţă de cei normoglicemici, şi sugerează că o dietă cu conţinut redus de carbohidraţi şi bogată în fibre poate influenţa pozitiv această componentă.
Riscuri asociate şi progresia către diabet tip 2
Persoanele cu prediabet au un risc semnificativ de a evolua către diabet zaharat tip 2 dacă nu se intervine. Prediabetul nu este complet benign — există dovezi că deja în această fază pot apărea modificări vasculare, iar riscul pentru boli cardiovasculare (infarct, AVC), insuficienţă cardiacă, boală renală cronică este crescut. Umbrella review-ul publicat în ,,Diabetologia,, evidenţiază că prediabetul este asociat cu creşterea riscului de mortalitate, boli cardiovasculare, cancer hepatic, cancer de sân, demenţă etc.
Factorii care cresc probabilitatea de progresie includ:
- indicele de masă corporală (BMI) crescut, în special grăsimea viscerală
- sedentarismul
- hipertensiunea arterială, dislipidemia
- sindromul ovarelor polichistice
- diabet gestațional
- antecedente familiale de diabet
- criteriul de prediabet (de exemplu scorul este mai mare dacă este prezentă intoleranţă la glucoză decât doar glicemie alterată)…
Simptomele prediabetului
Este greu să-ți dai seama de creșterea glicemiei, fiindcă prediabetul nu are simptome care să îngrijoreze. Este posibil, totuși, să fie sesizate schimbări mai subtile precum:
- piele mai închisă pe coate, pe gât sau la genunchi, axile, articulațiile degetelor, pot apărea, de asemenea, zone cu piele solzoasă sau îngroșată;
- sete crescută și, prin urmare, consum mai mare de lichide;
- micțiuni frecvente;
- oboseala cronică;
- foame exagerată.
Astfel de simptome reprezintă un semnal de alarmă serios, inseamnă că deja prediabetul este instalat.
Prevenire
Modificarea stilului de viaţă ar fi primul pas. Intervenţiile privind stilul de viaţă reprezintă baza strategiei în prediabet, deoarece dovezile arată că acestea aduc cele mai mari beneficii. Deşi au fost studiate şi strategii medicamentoase, doar modificarea stilului de viaţă are dovezi consistente pentru eficacitate. Elemente cheie:
- reducerea ponderală (chiar şi 5-10% scădere în greutate au efect benefic)
- activitate fizică regulată (≥150 minute/săptămână, moderată)
- dietă echilibrată: fibre, reducerea carbohidraţilor rafinaţi, grăsimi saturate, etc. (calitatea proteinelor şi carbohidraţilor în dietă are efecte pe termen lung asupra remisiunii prediabetului)
- Renunțarea la fumat și alcool.
Intervenţia pe stilul de viaţă, deşi foarte eficientă, se confruntă cu provocări: menţinerea pe termen lung, implicarea pacientului, resursele sistemului de sănătate. De asemenea, decizia de când şi cum să se inițieze medicaţia pentru prediabet rămâne discutabilă în multe ghiduri.
La final: prediabetul reprezintă o fereastră de oportunitate – o etapă în care intervenţia permite prevenirea progresiei spre diabet zaharat tip 2 şi reducerea riscului de complicaţii, totuşi, este important să recunoaștem că:
- nu toţi cei cu prediabet evoluează spre diabet, dar riscul este substanţial;
- nu este o stare „inofensivă” – există dovezi pentru riscuri cardiovasculare şi metabolice chiar în această fază;
- punerea în aplicare a intervenţiilor (stil de viaţă, dietă, activitate fizică) este esenţială;
- sistemele de sănătate şi clinicienii trebuie să prioritze detectarea precoce, consilierea pentru stil de viaţă sănătos şi, acolo unde este justificat, intervenţia farmacologică.
Aceste informații nu trebuie să înlocuiască un diagnostic avizat. Nu ezita să mergi la medic pentru consult și îndrumare, ori de câte ori aveți o problemă de sănătate.
- Medic igienist, specialistă în promovarea sănătății, Agenția Națională pentru Sănătate Publică
- site: www.prosanatate.md
- e-mail: lilia.plamadeala@ansp.gov.md
- tel: 022574573, 060167771
