Otita la copii reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale urechii în perioada copilăriei, afectând atât sugarii, cât și copiii mai mari. Această patologie afectează, în principal, partea mijlocie a urechii și poate fi cauzată de infecții virale sau bacteriene. Deoarece la bebeluși trompa lui Eustache (care asigură comunicarea dintre urechea medie și nazofaringe) este mai scurtă și mai largă, microbii din nazofaringe ajung cu ușurință la urechea medie și o infectează. Înțelegerea factorilor declanșatori, recunoașterea simptomelor sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și asigurarea unei recuperări rapide.

Clasificarea

Există mai multe tipuri de otită la copii, fiecare având caracteristici specifice. Iată câteva tipuri comune:

• Otită externă: Afectează canalul auditiv extern și poate fi declanșată de umezeală persistentă, traumatisme sau infecții ale pielii.
• Otită medie acută: Este o infecție a urechii medii, caracterizată prin inflamație și acumulare de lichid în spatele timpanului.
• Otită medie seroasă: Se referă la acumularea de lichid în urechea medie, dar fără semne evidente de infecție.
• Otită medie cronică: Este caracterizată de prezența unei infecții persistente sau recurente în urechea medie. Poate duce la leziuni permanente și pierdere de auz.

Cauzele otitei

• Infecții respiratorii: precum răceala sau gripa, pot contribui la apariția otitei, deoarece bacteriile sau virusurile se pot extinde la zona urechii.
• Particularități anatomice: la copii, trompele auditive mai scurte și mai orizontale facilitează intrarea agenților patogeni în urechea medie.
• Expunerea la fumul de țigară: poate crește riscul de otită la copii.
• Utilizarea suzetei: pentru perioade îndelungate poate crește riscul otitei la copii.
• Obstrucții nazale: congestia nazală poate bloca trompele auditive și contribui astfel la apariția otitei.
• Colectivitatea.
• Imunitatea scăzută.

Semne caracteristice

Bebelușii pot semnala prezența otitei prin comportamente specifice. Un semn comun este agitația sau iritabilitatea neobișnuită. De asemenea, pot să plângă mai mult sau să aibă dificultăți în a adormi. Un alt indicator poate fi tragerea la ureche sau frecarea frecventă a acesteia. Plânsul, agitația aparent fără motiv, febra, refuzul suptului, vărsăturile, secrețiile nazale muco-purulente, diareea și uneori scurgerile din ureche sunt semne clare că micuțul are o suferință.
La copiii mai mari, simptomele de otită pot fi similare cu cele la sugari, dar pot fi comunicate mai clar. Copiii mai mari pot descrie durerea în ureche sau în jurul acesteia. Ei pot invoca senzația de durere, pot avea o ușoară pierdere auditivă din cauza lichidului acumulat în urechea medie. Durerea și disconfortul pot duce la dificultăți în a adormi sau la treziri frecvente în timpul nopții. Otita poate fi însoțită de febră, care este un răspuns comun la infecții. Dacă otita afectează echilibrul fluidelor în urechea internă, copiii mai mari pot prezenta probleme temporare în menținerea echilibrului sau a coordonării. Este important să acordați atenție semnelor și să consultați un medic dacă observați vreunul dintre aceste simptome pentru a obține un diagnostic și tratament corespunzător.

Ce facem până ajungem la medic

Înainte de a ajunge la medic, puteți lua câteva măsuri pentru a ușura disconfortul copilului. Puteți administra analgezice adecvate pentru vârsta sa și să aplicați comprese calde pe urechea afectată pentru a ajuta la ameliorarea durerii. Asigurați-vă că bebelușul este bine hidratat și încercați să mențineți un mediu liniștit pentru odihnă. Cu toate acestea, este important să consultați un medic cât mai curând posibil pentru a confirma diagnosticul și a primi tratamentul adecvat. Ignorarea otitei sau tratamentul întârziat ar putea duce la complicații.

Există anumite acțiuni pe care este recomandat să le evitați pentru a preveni agravarea sau întârzierea vindecării:

• Evitați introducerea obiectelor în ureche: nu introduceți bețișoare de urechi sau alte obiecte în ureche, deoarece acestea pot agrava inflamația și pot provoca leziuni!
•  Nu folosiți picături auriculare fără prescripție medicală: evitați utilizarea de picături auriculare fără recomandarea medicului, deoarece acestea pot agrava sau întârzia recuperarea în unele cazuri!
• Nu expuneți urechea la apă: în cazul otitei externe, evitați expunerea excesivă la apă, cum ar fi înotul în piscină sau în cadă, pentru a preveni infectarea sau agravarea simptomelor!
• Nu încercați să tratați otita cu leacuri din popor, cum ar fi să-i introduceți în ureche usturoi sau diferite uleiuri!

Diagnosticarea

Diagnosticul este stabilit de către specialistul ORL cu ajutorul unui instrument numit otoscop (lanternă specializată de examinare a urechilor). Dacă există și otoree (scurgere de puroi din ureche), medicul va recolta secreție auriculară pentru a stabili diagnosticul etiologic (identifica bacteria care a cauzat infecția) și antibiograma.

Tratamentul

Acesta variază în funcție de tipul și gravitatea otitei, incluzând adesea antibiotice, analgezice și picături auriculare. Este foarte important ca tratamentul cu antibiotice să fie dus până la capăt, chiar dacă simptomele dispar după una, două zile, deoarece numai în acest fel se previne o eventuală recidivă și infecția este vindecată complet.

Diana Panfilii

• Medic igienist, specialist în promovarea sănătății, la Agenția Națională pentru Sănătate Publică
• e-mail: diana.panfilii@ansp.gov.md
• tel: 022574700, 079972366