Înțelegerea modernă a sistemului cardiovascular a început odată cu activitatea medicului William Harvey (1578–1657) care a descris circulația sângelui în cartea sa „Privind mișcarea inimii și a sângelui „. Clericul englez Stephen Hales a efectuat prima măsurare în public a tensiunii arteriale în 1733, iar hipertensiunea ca afecțiune, a fost descrisă în anul 1836. Cu toate acestea, hipertensiunea ca entitate clinică a fost introdusă abia în anul 1896, odată cu inventarea sfigmomanometrului cu manșetă, de către Scipione Riva-Rocci în 1896.          

Forța cu care sângele apasă pe pereții arterelor atunci când circulă prin ele, se numește tensiune arterială. Valoarea tensiunii e creată de cantitatea de sânge pompată de inimă, dar și de rezistența opusă de artere. Astfel, dacă prin vasele sanguine trece o cantitate mare de sânge, iar arterele sunt înguste, apare hipertensiunea. Tensiunea arteriala se măsoară în milimetri ai coloanei de mercur (mm col. Hg). Tensiunea arterială este unul din semnele vitale împreună cu rata respiratorie, cardiacă, saturația cu oxigen și temperatura corpului, care sunt utilizate de cadrele medicale în evaluarea sănătății unui pacient.

CITEȘTE MAI MULTE DESPRE hipertensiunre ȘI ȚINE-O SUB CONTROL AICI

Tensiunea arteriala (TA) are doua componente:

 – TA sistolică (numărul mai mare) care reprezintă presiunea inimii generată pentru a pompa sângele de la inimă spre celelalte organe, 
– TA diastolică (numărul mai mic) care reprezintă presiunea vaselor sangvine în momentul în care inima se umple cu sângele venit din tot corpul.                      

Tensiunea arterială este influențată de debitul cardiac, rezistența vasculară sistemică și rigiditatea arterială și variază în funcție de situație, stare emoțională, activitate, și în raport sănătate/boală. Tensiunea arterială este reglată de baroreceptori care acționează prin intermediul creierului și influențează sistemul nervos și endocrin.

Valori ale Tensiunii Arteriale                                                                                              

Tensiunea arterială prea mică se numește hipotensiune arterială iar presiunea care este în mod constant prea mare, se numește hipertensiune arterială, presiunea normală se numește normotensiune. Și hipotensiunea și hipertensiunea arterială pot avea mai multe cauze și pot fi episodice sau de lungă durată. Pe termen lung hipertensiunea arterială este un factor de risc pentru mai multe boli, inclusiv accident vascular cerebral, boli de inimă și insuficiență renală.                                                                                                                                 

Tensiunea arterială este considerată normală atunci când valoarea sistolică este mai mică de 129 mmHg, iar cea diastolică mai mică de 84 mmHg. Tensiunea normală optimă în cazul unui adult este considerată în prezent ca fiind cuprinsă între TA sistolică (s) 120-129 și TA diastolică (d) 80-84 mmHg.                                                             

Urmează clasificarea:                                                                                                  

– Tensiune arterială normal înaltă : TA s 130-139 mmHg și/sau TA d 85-89 mmHg,                                   

– Hipertensiune arterială grad I : TA s 140-159 mmHg și TA d 90-99 mmHg               –

Hipertensiune arterială grad II: TA s 160-179 mmHg și TA d 100-109 mmHg        

– Hipertensiune arterială grad III: TA s >180 mmHg și TA d >110mmHg                                                                          

Copiii de la 1 an la 14 ani au valori normale ale tensiunii în jur de 90/50 mmHg, iar de la 14 ani până la 18 ani valoarea normală este de 110/70 mmHg.              

Faptul că ați avut o valoare crescută episodic nu înseamnă neapărat că suferiți de hipertensiune arterială. Tensiunea arterială este un parametru foarte variabil. Ea poate crește în stări de agitație, oboseală, stres, după fumatul unei țigări sau după un efort fizic intens. De obicei, presiunea sistolică crește odată cu vârsta. Cu toate acestea, după vârsta de 60 de ani, presiunea diastolică începe să scadă lent, deoarece vasele sangvine își pierd din elasticitate și devin  rigide.                                    

Hipertensiunea arterială poate afecta multe organe, inclusiv creierul, ochii, inima rinichii și arterele din întregul corp. În cazul persoanelor cu hipertensiune nediagnosticată sau tratată incorect, riscul de a face infarct de miocard, accidente vasculare cerebrale, insuficiență renală sau posibilitatea de a orbi, este mai mare.   

Factorii de risc

Se clasifică în două mari categorii:                                                                                      

I. Factori de risc care nu pot fi modificați: vârsta, rasa și ereditatea.                                                                         

II. Factori de risc modificabili:  factori care țin de comportament și stilul de viață. În această categorie se încadrează comportamentul alimentar nesănătos, tabagismul, sedentarismul, consumul excesiv de alcool, obezitatea.    

Cauze , tipuri

Există două tipuri de hipertensiune arterială:                                                            

1. Hipertensiune arterială primară (esențială) – boală cu etiologie neidentificată definitiv, diagnosticul căreia se stabileşte prin excluderea unor cauze certe de majorare a valorilor tensiunii arteriale şi a maladiilor care ar putea genera instalarea hipertensiunii arteriale. Apare de obicei treptat, odată cu înaintarea în vârstă. Prin urmare, toate persoanele mai în vârstă au valori mai mari ale tensiunii și trebuie să-și monitorizeze atent această problemă.                                                                

2. Hipertensiunea arterială secundară – apare de obicei brusc și reprezintă un sindrom din cadrul maladiilor renale, endocrine, neurologice, cardiovasculare, în sarcină şi în unele intoxicaţii, având astfel o etiologie bine determinată:

• Apnee în somn – întreruperea respirației în timpul somnului – printre efectele sale nocive se numără si hipertensiunea.
• Boli ale rinichilor și arterelor renale
• Tumori ale glandelor suprarenale
• Afecțiuni cardiace
• Diabet zaharat
• Afecțiuni ale tiroidei, mai concret hipotiroidia este cea care provoacă hipertensiune arterială. Variațiile în secreția de hormoni contribuie la creșterea nivelului de calciu din organism, efect care este asociat cu hipertensiunea arterială.                                                                                                                  
• Malformații congenitale ale vaselor de sânge                                                                                                           
• Alcool
• Tutun
• Medicamente (analgezice, contraceptive, AINS, anumite antidepresive, suplimente alimentare precum ginseng, lemn dulce etc., decongestionante etc.).
• Droguri
• Bisfenol A –  potrivit unor noi studii bisfenol A, prezent în compoziția ambalajelor din plastic, poate contamina alimentele si băuturile din aceste recipiente, determinând instalarea bolilor cardiace și a hipertensiunii. Este recomandată utilizarea ambalajelor și recipientelor fără conținut de bisfenol și anume din sticla, porțelan, oțel etc. 

• Dieta bogată în sodiu, zahăr (de vină este mai ales fructoza, care se găsește de obicei în alimente procesate și băuturi ).
• Obezitatea
• Sedentarismul
• Stresul
• Sarcina.
• Singurătatea – un studiu care s-a desfășurat pe o perioada de cinci ani, realizat de Universitatea din Chicago, a demonstrat în premieră o relație directă între singurătate și hipertensiune arterială în rândul persoanelor cu vârsta peste 50 de ani.
• Antecedente în familie (predispoziția la hipertensiune se poate transmite genetic)

Simptome

De cele mai multe ori, hipertensiunea nu se manifestă prin simptome specifice, chiar și atunci când valorile sunt periculos de mari (ucigaș silențios). În cazuri extrem de grave pot să apară însă și unele manifestări, precum:

• Cefalee (dureri de cap)
• Epistaxis (hemoragie nazală)
• Respirație dificilă
• Vertij (amețeală) 
• Acufene (vâjâituri în urechi) 
• Scotoame (pierdere a vederii pe o porțiune limitată a câmpului vizual)

Cu regret, aceste simptome  atunci când apar, semnalează că nivelul tensiunii este deja extrem de ridicat și pacientul poate fi în pericol.                                   

Complicațiile care apar în urma unor valori foarte ridicate ale tensiunii arteriale, în lipsa unui tratament corespunzător, sunt extrem de periculoase:

• Infarct miocardic
• Accident vascular cerebral hemoragic, ischemic sau accident ischemic tranzitor
• Anevrisme arteriale
• Insuficiență cardiacă
• Nefroangioscleroză
• Pierderea vederii
• Tulburări cognitive și de memorie
• Demență

Diagnostic

Hipertensiunea poate fi depistată foarte ușor printr-un simplu control medical care include verificarea tensiunii arteriale cu ajutorul tensiometrului. Această investigație simplă și rapidă poate fi făcută de către un medic, dar există și tensiometre moderne, foarte precise, care pot fi folosite de către pacient acasă. În acest fel, tensiunea poate fi monitorizată rapid ori de câte ori este nevoie.

În cazul persoanelor care nu au fost diagnosticate cu hipertensiune, dar care au factori de risc, medicul le poate recomanda o monitorizare a tensiunii la domiciliu, la intervale regulate, timp de 24 de ore cu evidența fiecărei verificări. La necesitate medicul poate recomanda și alte investigații: electrocardiograma, hemoleucograma, urograma.

Profilaxie, tratament

Tratamentul va începe cu restricții clare impuse de medic, care îi va sugera pacientului să adopte un mod de viață sănătos. Aceasta presupune limitarea consumului de alcool, abandonarea fumatului, creșterea nivelului de implicare în activitatea fizică, menținerea unei greutăți corporale normale, reducerea consumului de sare și abordarea nutrițională DASH (Dietary Approaches to Stop Hypertension) pentru prevenirea HTA.

Există posibilitatea controlării hipertensiunii arteriale doar cu ajutorul acestor modificări ale modului de viață, fără a fi nevoie de terapie medicamentoasă. Uneori însă aceste măsuri nu sunt suficiente și mai ales în cazul pacienților vârstnici devine vitală asocierea tratamentului medicamentos. De cele mai multe ori tratamentul va include combinarea mai multor clase de medicamente și o monitorizare constantă a tensiunii pentru verificarea eficacității tratamentului și la necesitate ajustarea lui.                      

Decizia de a începe tratamentul antihipertensiv se bazează pe două criterii:  

1. nivelul tensiunii arteriale sistolice şi diastolice conform clasificării                     

2. nivelul riscului cardiovascular global şi a celui adiţional.   

Scopul țintă al tratamentului este de a reduce maximal riscul total de boli cardiovasculare pe termen lung prin reducerea și menținerea valorilor TA sub 140/80 mmHg şi dacă sunt tolerate, la valori și mai joase.             

 În cazul în care pacientul testează mai multe variante de tratament și oricum nu reușește să-și mențină hipertensiunea sub control, vorbim despre hipertensiune rezistentă. În acest caz medicul trebuie să recomande investigații suplimentare, pentru că problema ar putea fi provocată de o afecțiune nou apărută sau de una care nu a fost încă descoperită. 

Tratamentul recomandat de medic se administrează constant, de regulă toată viața. În caz contrar, valorile tensiunii pot să scape de sub control și să apară complicații grave, chiar și decesul pacientului.                              

Recomandări

Pentru a evita orice complicație cardiovasculara, este recomandat să faci periodic o vizită medicului specialist cardiolog pentru evaluarea stării de sănătate. Atenție! Ignorată, hipertensiunea poate duce la consecințe grave!

Lilia Plămădeală,

Medic igienist Direcția Promovarea Sănătății,

ANSP