Durerea cronică este o problemă de sănătate care afectează milioane de oameni din întreaga lume, având un impact semnificativ asupra calității vieții și funcționării zilnice a indivizilor. Este definită ca o durere persistentă, care durează mai mult de 3 – 6 luni și poate fi cauzată de o varietate de condiții medicale, cum ar fi boli degenerative, leziuni fizice sau complicații ale altor afecțiuni.
Cauze și tipuri de durere cronică
Durerea cronică poate avea origini diverse, inclusiv:
– Boli degenerative: osteoartrita sau osteoporoza, care cauzează deteriorarea articulațiilor și oaselor.
– Leziuni fizice: accidentele rutiere sau traumele sportive care pot deteriora țesuturile moi sau
osoase.
– Afecțiuni cronice, de lungă durată: cancerul sau bolile autoimune, care pot provoca dureri severe și
persistente.
– Boli neurologice: neuropatia diabetică sau scleroza multiplă, care afectează sistemul nervos și pot
cauza dureri cronice.
Durerea cronică poate varia de la durere constantă și surdă la dureri ascuțite și intermitente, afectând diverse părți ale corpului, inclusiv spatele, umerii, genunchii și alte articulații. importante.
Impactul durerii cronice asupra calității vieții
Pacienții care suferă de durere cronică se confruntă adesea cu o serie de provocări:
Disfuncționalități fizice: durerea persistentă poate limita capacitatea de a efectua activități zilnice.
Impact psihologic: stresul, anxietatea și depresia sunt adesea asociate cu durerea cronică, deoarece aceasta poate modifica chimia creierului și poate afecta modul în care pacienții percep și gestionează durerea.
Impact social: izolarea socială și pierderea relațiilor sunt frecvente din cauza dificultăților de a participa la activități sociale din cauza durerii constante.
Abordări de tratament și gestionare
Managementul durerii cronice este adesea complex și necesită o abordare multidisciplinară:
Tratament medicamentos: medicamentele reprezintă unul dintre pilonii centrali în gestionarea durerii cronice, oferind diverse opțiuni pentru ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților. În tratamentul durerii cronice, medicamentele pot fi utilizate în diferite moduri pentru a controla durerea, a reduce inflamația și a sprijini recuperarea funcțională a pacientului.
Sunt indicate:
– Analgezice non-opioide: paracetamolul și antiinflamatoarele non-steroidiene (AINS), sunt utilizate pentru ameliorarea durerii ușoare până la moderată și pentru reducerea inflamației.
– Analgezice opioide: sunt prescrise în cazurile de dureri severe care nu răspund la alte tipuri de tratament, utilizarea acestora este gestionată strict din cauza riscului de dependență și efectelor secundare.
– Antidepresive și anticonvulsivante: anumite tipuri de antidepresive (cum ar fi amitriptilina, duloxetina) și anticonvulsivante (cum ar fi gabapentina, pregabalina) pot fi utilizate pentru gestionarea durerii cronice neuropatice sau a durerii asociate cu tulburări de somatizare.
– Relaxante musculare: sunt prescrise pentru ameliorarea durerilor musculare și pentru reducerea spasmelor musculare asociate cu afecțiuni cum ar fi durerile de spate.
– Medicamente topice: cremele și unguentele care conțin substanțe analgezice sau antiinflamatoare, pot fi aplicate direct pe zona dureroasă.
Evaluarea individuală este crucială pentru a identifica cauza durerii și pentru a determina care tip de medicament este cel mai potrivit pentru fiecare pacient în parte. Majoritatea medicamentelor utilizate în gestionarea durerii cronice pot avea efecte secundare importante, cum ar fi greața, somnolența sau reacții alergice. Monitorizarea continuă și comunicarea deschisă între pacient și medic sunt esențiale pentru a ajusta tratamentul și pentru a minimiza riscurile asociate. Uneori, medicamentele sunt administrate în combinație pentru a obține un efect sinergic și pentru a gestiona mai eficient diversele aspecte ale durerii cronice, cum ar fi durerea neuropatică și inflamația asociată cu boli articulare.
Terapii non-medicamentoase: fizioterapia, terapia ocupatională, acupunctura sau terapia cognitiv-comportamentală. Terapiile non-medicamentoase reprezintă o componentă vitală în gestionarea durerei cronice, contribuind la îmbunătățirea funcționalității și adaptabilității pacienților. Aceste terapii sunt adesea preferate pentru că evită utilizarea excesivă a medicamentelor și pot aduce beneficii semnificative în reducerea durerii și îmbunătățirea calității vieții.
1. Fizioterapia : o terapie esențială în tratamentul durerei cronice, concentrându-se pe exerciții fizice, mobilizare și tehnici de întindere pentru a îmbunătăți flexibilitatea, forța musculară și funcționalitatea generală a pacientului. Terapeuții fizicieni lucrează împreună cu pacienții pentru a dezvolta programe personalizate care să ajute la gestionarea durerii și la restabilirea mobilității.
2. Terapia ocupațională : se concentrează pe recuperarea abilităților cotidiene, cum ar fi îngrijirea personală, gestionarea activităților zilnice și reintegrarea în viața socială și profesională. Terapeuții ocupationali oferă strategii și tehnici practice pentru a ajuta pacienții să gestioneze și să depășească dificultățile provocate de durerea cronică.
3. Acupunctura : o practică tradițională chineză care implică înserarea unor ace foarte subțiri în puncte specifice ale corpului pentru a stimula energia și a reduce durerea. Deși mecanismele precise nu sunt pe deplin înțelese, acupunctura este utilizată frecvent ca terapie complementară în managementul durerii cronice, oferind uneori rezultate notabile în reducerea intensității durerii și îmbunătățirea funcționalității.
4. Terapia Cognitiv – Comportamentală (TCC) : terapeuții TCC lucrează cu pacienții pentru a identifica și a schimba modelele de gândire negative și pentru a dezvolta tehnici de gestionare a stresului și a durerii, îmbunătățind astfel abilitățile de adaptare și calitatea vieții. Intervențiile psihosociale reprezintă o componentă crucială în gestionarea durerii cronice, redresând aspectele emoționale, comportamentale și sociale ale pacienților. Terapia individuală sau de grup poate ajuta pacienții să înțeleagă și să gestioneze emoțiile negative asociate cu durerea cronică, cum ar fi anxietatea și depresia. Informarea pacienților despre natura durerii cronice, strategii de gestionare a durerii și rolul auto-îngrijirii poate îmbunătăți autonomia și capacitatea de a face față afecțiunii. Educația poate include și informații despre modificările stilului de viață, activități fizice adaptate și utilizarea corectă a medicamentelor. Tehnicile de relaxare, meditația și biofeedback-ul sunt și ele instrumente utile în gestionarea stresului asociat cu durerea cronică. Aceste tehnici pot ajuta pacienții să reducă tensiunea musculară și să îmbunătățească capacitatea de adaptare la situații stresante.
Combinația acestor terapii non-medicamentoase poate oferi beneficii sinergice, adaptate nevoilor individuale ale pacienților cu durere cronică. Prin abordarea integrată a fizioterapiei, terapiei ocupationale, acupuncturii și TCC, se poate îmbunătăți funcționalitatea fizică și psihologică a pacienților, ajutându-i să gestioneze mai eficient durerea și să-și recâștige calitatea vieții.
Provocări și perspective
Gestionarea durerii cronice poate fi complicată din cauza riscurilor asociate cu utilizarea pe termen lung a opioidelor și a altor medicamente puternice. Deși au fost făcute progrese semnificative în înțelegerea și tratamentul durerii cronice, totuș mai persistă provocări majore, cum ar fi accesul inegal la tratamente eficiente. Viitoarele cercetări și inovații în tratamente și gestionarea durerii promit să aducă soluții mai eficiente și mai personalizate pentru milioanele de oameni care trăiesc cu această afecțiune.
- Medic igienist, specialistă în promovarea sănătății, Agenția Națională pentru Sănătate Publică
- site: www.prosanatate.md
- e-mail: lilia.plamadeala@ansp.gov.md
- tel: 022574573, 060167771
