Centenarul SĂRII IODATE

Putina sare_ dar iodata

Elveția și istoria sării iodate

La începutul lui octombrie, Elveția marchează aniversarea sării iodate – centenarul (100 de ani) iodizării sării și pregătirile pentru sărbătorirea în anul 2024 a acestei mari realizării a omenirii, în Statele Unite. De ce se dă atâta importantă acestui subiect, vezi și tu din material.

Povestea importanței iodului pentru omenire a început în anul 1811. Chimistul francez Bernard Courtois a observat că algele marine care erau arse pentru a obține azotat de potasiu emanau vapori de culoare violetă. Ei au fost identificați ca un element nou chimic – iod.

La mai bine de un secol de la identificarea iodului în algele marine, istoria lui a devenit una de succes în sănătatea publică. Sorțile a sute de milioane de copii din întreaga lume au fost salvate de malformații și maladii congenitale, deoarece alimentele îmbogățite cu iod participă direct la prevenirea subdezvoltării creierului uman.

FOTO: O femeie cu gușă din Frienisberg, 1921.
Sursa: Institute for the History of Medicine at the University of Bern

În anul 1880, scriitorul american Mark Twain într-un material de ziar a citat un tovarăș de călătorie – „sunt mulțumit că am văzut principalele caracteristici ale peisajului elvețian, muntele Mont Blanc și gușa umană. Acum mă pot întoarce acasă”.

În secolul XIX, înainte de începerea iodizării sării în Elveția, gușa endemică și cretinismul erau un defect des întâlnit în rândul populației. Din cauza deficienței de iod în alimentație, în unele regiuni, aproape o sută de procente din copii aveau guși de dimensiuni enorme, grotești, iar până la o treime din tineri erau inapți de a face serviciul militar deoarece aveau statura mică și sufereau de diferite malformații ale corpului. Recensământul din anul 1870 arăta un tablou sumbru, din 10.000 de locuitori 25 erau surdo-muți. Cauza era aceeași – deficiența de iod în alimentație.

FOTO: Locul de naștere al sării iodate ca intervenție de sănătate publică: H. Eggenberger și familia sa iodizând sarea pentru distribuție în Cantonul Appenzell, Elveția, în 1922. Sursa: https://oncohemakey.com/iodine-deficiency-and-endemic-cretinism/

În anul 1922, medicul chirurg elvețian Hans Eggenberger a organizat prima campanie pentru a îmbunătăți alimentele cu iod și o nutriție echilibrată a organismului uman cu microelemente, solicitând guvernului să iodizeze sarea. El cu familia sa a lucrat la iodizarea sării și a distribuit-o oamenilor în regiunea în care locuia.

Rezultatele obținute au contribuit direct la succesul de astăzi al programului sării iodate în Elveția și la extinderea la nivel global a campaniei de iodizare a sării în cadrul unui parteneriat public-privat către anii ꞌ90 ai secolului trecut. Campania a asigurat accesul la sarea iodată a 89% din populația lumii, asigurând dezvoltarea armonioasă a creierul a sute de milioane de copii și protejându-i de subdezvoltare.

Și în fosta Basarabie, la începutul sec. XX alimentația îmbogățită cu iod era precară. O parte însemnată a populației suferea de pe urma gușii endemice, a cretinismului si altor defecte asociate cu deficiența de iod. Iodizarea universală a sării a fost introdusă pe teritoriul țării noastre la mijlocul anilor ꞌ40 ai secolului trecut, iar către sfârșitul anilor ꞌ90 profilul nutrițional prin iod al populației a fost documentat ca fiind „precar”.[1]

Ce se întâmplă astăzi?

Guvernul Republicii Moldova a aprobat un șir de programe naționale de eliminare a deficiențelor de iod și ca rezultat statutul nutrițional s-a ameliorat atât în rândul copiilor de 9 -11 ani[2] cât și a adulților.[3]

Astăzi sarea iodată rămâne cea mai importantă sursă de iod pentru populația Republicii Moldova.

Deoarece utilizarea sării iodate la prepararea alimentelor este voluntară, Ministerul Sănătății și Agenția Națională pentru Sănătate Publică, recent au propus folosirea obligatorie a sării iodate la producerea industrială a pâinii. În același context, s-a propus și micșorarea treptată a cantității de sare utilizate în pâine pentru a atinge ținta de 1 g de sare iodată pentru 100 g de produs (pâine), conform cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății pentru o alimentație sănătoasă.

Obiectivele celor două propuneri urmăresc:

  • de a suplimenta rația alimentară a moldovenilor cu iod, inclusiv și din pâine, unul din cele mai populare produse alimentare;
  • de a reduce cantitatea în exces de sare care se conține în pâine și produsele de panificație, deoarece contribuie direct la dezvoltarea bolilor cardiovasculare și în special a hipertensiunii.

Centenarul sării iodate care a început în Elveția este o ocazie ca să reflectăm asupra rolului fundamental al iodului în dezvoltarea și bunăstarea noastră. Îndemnul nostru este să consumăm sare iodată și să avem grijă să nu exagerăm când consumăm sare. Mai puțină sare, dar toată – iodată!”

Autor: Lilia ȚURCAN, coordonatoare națională în cadrul Rețelei Globale de Iod (IGN)

Materialul este pregătit în baza Blogului de Iod (The Iodine Blog)[4] al Rețelei Globale de Iod (IGN), partener internațional al Ministerului Sănătății și Agenției Naționale pentru Sănătate Publică a Republicii Moldova.



[1] G. Obreja. DEFICIENŢA DE IOD – PROBLEMĂ PERSISTENTĂ ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ. Analele științifice. USMF, volum XIII. 2012

[2] G. Obreja. IODAREA SĂRII PENTRU ELIMINAREA TULBURĂRILOR PRIN DEFICIT DE IOD. Anale stiintifice. USMF, volum XIII. 2012

[3] STUDIU PRIVIND CONSUMUL ALIMENTAR DE SARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA, 2016. https://prosanatate.md/instrumente/studiul-privind-consumul-alimentar-de-sare-in-republica-moldova/

[4] La https://www.ign.org/iodineblog