Endometrioza este o afecțiune cu frecvență înaltă la femeile tinere și este una dintre principalele cauze de infertilitate feminină. Endometrioza este, de multe ori, o afecțiune dureroasă, în care țesutul similar cu mucoasa uterului crește în afara uterului, provocând durere și/sau infertilitate.

Maladia afectează aproximativ 10% (190 de milioane) dintre femeile și fetele de vârstă reproductivă la nivel global. Aceasta determină o reacție inflamatorie cronică care poate duce la formarea de țesut cicatricial (aderențe, fibroză) în pelvis și în alte părți ale corpului. Au fost descrise mai multe tipuri de leziuni:

• endometrioza superficială întâlnită pe peritoneul pelvin;
• endometrioza ovariană chistică (endometriom) găsită în ovare;
• endometrioza profundă găsită în septul recto-vaginal, vezică urinară și intestin;
• în cazuri rare, endometrioza a fost găsită și în afara pelvisului.

Care sunt cauzele endometriozei?

Endometrioza este o boală complexă care afectează femeile la nivel global, de la debutul primei menstre (menarha) până la menopauză, indiferent de originea etnică sau statutul social. Apariția endometriozei este considerată multifactorială, ceea ce înseamnă că mulți factori diferiți contribuie la dezvoltarea acesteia.

Au fost propuse mai multe ipoteze pentru a explica originile endometriozei. În prezent, se crede că endometrioza apare din cauza:

1. Menstruația retrogradă – sângele menstrual care conține celulele endometriale se întoarce în trompele uterine și în cavitatea pelvină în loc să iasă din corp. Aceste celule endometriale se atașează de pereții pelvini și de suprafașa organelor pelvine, unde se dezvoltă și continuă să se îngroașe și să sângereze în timpul fiecărui ciclu menstrual;
2. Metaplazia celulară – celulele își schimbă formele. Celulele din afara uterului se transformă în celule asemănătoare endometrului și încep să crească;
3. Celulele stem care generează boala, iar apoi se răspândește în organism prin sânge și vasele limfatice;
4. Implantarea chirurgicală – după o intervenție chirurgicală, precum histerectomia sau cezariana, celulele endometriale se pot atașa de incizia efectuată.

Care sunt factorii de risc?

• Durata ciclului menstrual mai scurtă de 28 de zile;
• Durata menstrei mai mare de 7 zile;
• Apariția primei menstre înainte de implinirea vârstei de 12 ani;
• Modificarea nivelului estrogenului odată cu înaintarea în vârstă și instalarea menopauzei;
• Istoricul medical de endometrioză pe linie genetică;
• Anomalii uterine congenitale care impiedică fluxul menstrual normal;
• Structura anormală a colului uterin sau a vaginului care obturează fluxul menstrual.

Simptomele asociate endometriozei:

• dureri pelviene cronice;
• durere în timpul și/sau după actul sexual;
• mișcări intestinale dureroase;
• urinare dureroasă;
• oboseală;
• depresie sau anxietate;
• balonare abdominală și greață.

Care sunt complicațiile endometriozei?

Principala complicație a endometriozei este infertilitatea. Datele actuale arată că între 25% și 50% dintre femeile infertile au endometrioză și circa 30-50% dintre pacientele cu endometrioza sunt infertile. Infertilitatea apare din cauza efectelor probabile ale endometriozei asupra cavității pelviene, ovarelor, trompelor sau uterului.

Totodată, există o corelație mică între amploarea leziunilor endometriale și severitatea sau durata simptomelor: unele femei cu leziuni vizibil mari au simptome ușoare, iar altele cu leziuni mici au simptome severe.

Simptomele se ameliorează adesea după menopauză, dar în unele cazuri simptomele dureroase pot persista. Durerea cronică poate fi cauzată de faptul că centrii de durere din creier devin hiper-responsivi în timp (sensibilizare centrală), care poate apărea în orice moment pe parcursul evoluției endometriozei, inclusiv cea tratată, insuficient tratată și netratată  poate persista chiar și atunci când leziunile endometriale nu mai sunt vizibile. În unele cazuri, endometrioza poate fi asimptomatică.

Cum poate fi diagnosticată afecțiunea?

Diagnosticul endometriozei poate fi greu de stabilit și este deseori întârziat, deoarece boala se manifestă într-o varietate de moduri și are simptome similare cu alte afecțiuni. Studiile recente arată că femeile primesc un diagnostic ferm, în medie, după 7 ani și jumătate, uneori chiar după 12 ani de la debutul simptomelor. Suspiciunea precoce a endometriozei este un factor-cheie pentru diagnosticul precoce, deoarece endometrioza poate prezenta adesea simptome care imită alte afecțiuni și contribuie la o întârziere a diagnosticului.

Cum poate fi tratată endometrioza?

Tratamentul endometriozei poate fi cu medicamente și/sau intervenții chirurgicale, în funcție de simptome, leziuni, rezultatul dorit și alegerea pacientului.

Care sunt modalitățile de prevenire?

În prezent, nu există o modalitate cunoscută de a preveni endometrioza. Conștientizarea sporită, urmată de diagnosticarea precoce și gestionarea poate încetini sau opri progresia naturală a bolii și poate reduce povara pe termen lung a simptomelor acesteia, inclusiv posibilul risc de sensibilizare a durerii la nivelul sistemului nervos central.

Arnaut Liliana

• Medic igienist, specialist în promovarea sănătății, la Agenția Națională pentru Sănătate Publică
• e-mail: liliana.arnaut@ansp.gov.md
• tel: 022574700, 068369979