Încă din primii ani de viaţă fiecare copil are abilităţi şi interese unice. Unii copii iubesc dansul, alții animalele, muzica sau matematica. Cadrele didactice şi mediul familial pot juca un rol important în identificarea şi dezvoltarea acestor tipuri de inteligențe cu scopul de a eficientiza procesul de predare și învățare.
IQ-ul reprezintă măsura inteligenței umane exprimată printr-un număr rezultat în urma susținerii unui test standardizat, raportat la vârsta cronologică. Majoritatea oamenilor se situează în jurul valorii de 100, având o inteligență medie. O valoare peste 120 este considerată inteligență superioară, iar de la 130 în sus este supradotare cognitivă. Un IQ de 75 – 85 exprimă un “intelect de limită”, în timp ce un IQ sub 70 arată existența unui retard în funcționarea cognitivă.
Fiecare om se naște cu un potențial de inteligență moștenit genetic – inteligență nativă. Aceasta se măsoară prin teste de inteligență non-verbale care presupun operarea cu imagini și simboluri abstracte, fără utilizarea conceptelor verbale. Inteligența nativă este destul de stabilă în timp și este poate cea mai importantă componentă a inteligenței totale, având o contribuție semnificativă în performanța generală a persoanei. Expunerea la un mediu de viață bogat în experiențe variate în copilăria timpurie, dar și relaționarea socială au un rol major în dezvoltarea inteligenței. Inteligența câștigată prin educație este măsurată prin teste de inteligență care implică operarea cu diferite concepte verbale.
Încă din copilărie trebuie să stimulăm activitatea intelectuală prin antrenarea în jocuri care să dezvolte simţul de competiţie (precum şahul), prin rezolvarea a tot felul de probleme, mai ales de matematică, citit şi dezvoltarea abilităţilor artistice sau tehnice. Copiii petrec mult timp la grădiniță, școală, fiind antrenați în diferite activități, dar pentru protecția sănătății acestora nu trebuie să uităm de durata activităților și de pauzele necesare pentru restabilirea posibilităților funcționale ale celulelor nervoase și capacității de muncă a copilului. Un mediu favorabil de dezvoltare a copilului este necesar de creat în familie, unde să fie protejat, educat corect și susținut în acțiunile sale. Actualmente, o problemă stringentă pentru copii este vizionarea televizorului, lucrul la calculator, jocurile video care dăunează dezvoltarea și funcționarea creierului. De aceea, copiii trebuie supravegheați, este necesar de reglementat timpul de vizionare a emisiunilor TV, a lucrului la calculator, a jocurilor video.
Plimbarea în aer liber, alimentele naturale şi practica de a învăţa mereu ceva nou ajută la formarea de noi sinapse. O alimentaţie echilibrată, din care nu trebuie să lipsească legumele şi fructele, aduce creierului necesarul de antioxidanţi. Consumul de peşte oceanic, precum sardina, macroul şi tonul, furnizează organismului acizi graşi esenţiali, de tip Omega 3 şi Omega 6, cu efecte dovedite în dezvoltarea sistemului nervos central la copii. Conform unui studiu al Universității Bristol, Marea Britanie există o relație între alimentația copiilor și nivelul lor de inteligență. Astfel, alimentele de tip fast-food și, în general, dieta bazată pe alimente procesate pot afecta inteligența copiilor și dezvoltarea creierului. Rezultatele au condus la ideea că alimentația este crucială în primii trei ani de viață când creierul se dezvoltă foarte rapid. Activitatea fizică este un alt factor important pentru stimularea inteligenţei şi pentru punerea ei în valoare. Somnul face copiii mai inteligenți, iar lipsa acestuia îi face obosiți, nervoși și fără putere de concentrare.
Copilul are nevoie de exerciții, socializare, lectură și o serie de emoții pentru a-și cultiva inteligența. Un scor IQ mare este asociat cu rezultate școlare foarte bune și cu abilitatea de a efectua operații mentale complexe. Inteligența este în mare parte moștenită genetic, dar are și un potențial de dezvoltare și manifestare prin metode educaționale sănătoase.
Howard Gardner susţine că toate fiinţele umane au inteligenţa multiplă. Teoria Inteligențelor Multiple (Gardner, 1983) afirmă existenţa unui profil cognitiv unic și extrem de complex, alcătuit din cel puțin opt tipuri de inteligență:
1.Inteligența lingvistică reprezintă abilitatea de a învăţa limbi străine şi de a folosi eficient limbajul. Copiii care posedă acest tip de inteligență preferă să citească, să scrie, să povestească.
2. Inteligența logico-matematică presupune capacitatea de a elabora raţionamente, de a recunoaşte şi folosi scheme şi relaţii abstracte (acești copiii preferă numerele, formulele, conceptele matematice).
3. Inteligența spaţială presupune abilitatea de reprezentare spațial-vizuală. Persoanele care au acest tip de inteligență dau dovadă de o memorie vizuală bună și orientare în spațiu. Este specifică persoanelor care preferă să deseneze, construiască, să învețe utilizând imagini.
4. Inteligența muzicală se referă la capacitatea de recunoaștere a liniilor melodice, a sunetelor. Copiii cu acest tip de inteligență au capacitatea de a utiliza un instrument muzical sau de a studia muzica.
5. Inteligența chinestezică este abilitatea mentală de a coordona mișcările corpului, persoanele care au inteligență chinestezică demonstrând abilități de manevrare de obiecte, activităţi practice, mișcare.
6. Inteligența naturalistă este tipul de inteligență la persoanele care au o legătură strânsă cu natura. Copiii cu acest tip de inteligență interacționează foarte ușor cu creaturile vii și demonstrează atenție sporită față de animale și plante.
7. Inteligența interpersonală reprezintă capacitatea de a rezolva probleme prin schimbul de idei cu alte persoane. Copiii care demonstrează acest tip de inteligență inițiază, organizează jocuri care implică și alți colegi.
8. Inteligența intrapersonală este acel tip de inteligență dominată de o capacitate ridicată de autocunoaștere. Astfel de copii sunt în căutarea cunoaşterii de sine având în centrul universului lor înțelegerea emoțiilor.
Cum se măsoară IQ-ul?
Deși testele de inteligență standardizate pot măsura IQ-ul de la o vârstă de aproximativ 3 ani și până la vârsta de 90 de ani, o evaluare complexă și valoroasă a abilităților cognitive poate fi făcută după vârsta de 6 ani. Primul lucru care trebuie ştiut despre IQ este că e un scor realizat din rezultatele diferitelor teste de logică, memorie, cunoaştere dobândită şi viteza de procesare a informațiilor.
Șefa Serviciului de Informare și Comunicare a Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP)
