Tulburarea bipolară este o afecțiune de sănătate mintală caracterizată prin schimbări extrem de pronunțate ale dispoziției, de la episoade de manie sau hipomanie (stări de excitație extremă și euforie) la episoade de depresie profundă. Aceste schimbări pot afecta semnificativ funcționarea zilnică a persoanei și pot avea un impact major asupra vieții personale, profesionale și sociale. Poate afecta diferite populații în diferite moduri, iar unele grupuri de oameni se confruntă cu mai multe bariere în calea diagnosticului și tratamentului.
Tulburarea bipolară este o afecțiune complexă, iar cauzele apariției ei sunt multifactoriale. Nu există o cauză unică identificată, dar cercetările sugerează că o combinație de factori genetici, biochimici, neurobiologici și de mediu, contribuie la dezvoltarea acestei tulburări.
Iată o privire detaliată asupra acestor cauze:
· Factori genetici
Studiile sugerează că tulburarea bipolară are o componentă genetică semnificativă. Persoanele care au un membru de familie cu tulburare bipolară sunt mai predispuse să dezvolte această afecțiune. Riscul este mai mare dacă ambii părinți sau un frate/soră au tulburare bipolară. Cercetările au identificat mai multe gene care par să fie implicate în riscul de tulburare bipolară. Cu toate acestea, nu există o „genă a tulburării bipolare” specifică, mai degrabă mai multe gene pot influența susceptibilitatea la boală.
· Factori biochimici
Dezechilibrele în neurotransmițători, cum ar fi serotonina, norepinefrina și dopamina, sunt implicate în tulburările de dispoziție. Aceste substanțe chimice din creier joacă un rol crucial în reglarea dispoziției, energiei și comportamentului. Imaginile cerebrale și studiile de neuroimagistică au arătat diferențe în structura și funcția creierului la persoanele cu tulburare bipolară. De exemplu, există dovezi că pot fi afectate anumite regiuni ale creierului, cum ar fi cele implicate în reglarea emoțională și luarea deciziilor.
· Factori neurobiologici
Aceasta afecțiune poate implica disfuncții în circuitele neuronale care reglează starea de dispoziție, cum ar fi sistemul limbic și cortexul prefrontal. Aceste disfuncții pot contribui la schimbările extreme de dispoziție și la alte simptome. De asemenea pot surveni tulburări în ritmurile circadiene (ciclurile biologice de 24 de ore), ca exemplu, modificările în modelul de somn și veghe, care pot influența debutul și evoluția episoadelor.
· Factori de mediu
Evenimentele stresante din viață, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, schimbările majore în viață sau stresul cronic, pot declanșa sau agrava episoadele depresive. Stresul poate interacționa cu predispoziția genetică și biochimică pentru a contribui la apariția bolii. Experiențele traumatizante sau abuzive, în special în copilărie, pot crește riscul de boala. Aceste experiențe pot influența dezvoltarea creierului și răspunsurile emoționale. La persoanele afectate, schimbările bruște în rutina zilnică, cum ar fi călătoriile frecvente sau schimbările de program, pot influența apariția episoadelor maniacale sau depresive. Stabilitatea rutinei este importantă pentru menținerea echilibrului emoțional.
· Factori de dezvoltare
Anomaliile în dezvoltarea creierului în perioada prenatală sau în primii ani de viață pot contribui la riscul de tulburare bipolară. Studiile sugerează că expunerea la stres prenatal sau infecții poate influența dezvoltarea creierului și predispoziția la tulburări psihice. Complicațiile în timpul nașterii, cum ar fi lipsa de oxigen sau nașterea prematură, pot influența riscul de tulburare bipolară. Acești factori pot afecta dezvoltarea normală a creierului și a sistemului nervos.
1. Clasificare
- Tulburarea bipolară de tip I: se definește printr-un episod maniacal complet (care durează cel puțin o săptămână) și adesea, episoade depresive majore. Episodul maniacal poate fi atât de sever încât necesită spitalizare pentru a preveni auto-vătămarea sau pentru a proteja alte persoane din anturaj.
Simptome: niveluri înalte de energie, euforie extremă, impulsivitate, comportamente riscante, vorbire rapidă și idei grandioase. - Tulburarea bipolară de tip II: se caracterizează prin cel puțin un episod de depresie majoră și cel puțin un episod de hipomanie (mai puțin sever decât mania). Nu sunt prezente episoade maniacale complete.
Simptome: episodul de hipomanie include stări de dispoziție ridicată, dar fără severitatea maniei, cum ar fi energie crescută și activitate excesivă, dar fără simptome severe care ar putea necesita spitalizare. - Tulburarea bipolară ciclotimică: se manifestă prin perioade de simptome hipomaniacale și episoade depresive ușoare care durează cel puțin 2 ani (1 an la copii și adolescenți), fără a îndeplini criteriile pentru episoade maniacale sau depresive majore.
Simptome: schimbări de dispoziție mai puțin severe comparativ cu tulburarea bipolară de tip I sau II, dar suficient de semnificative pentru a afecta viața de zi cu zi. - Tulburarea bipolară indusă de substanțe: se dezvoltă în contextul consumului de droguri, alcool sau alte substanțe. Simptomele sunt direct legate de efectele substanței respective.
Simptome: poate imita simptomele maniei sau depresiei, dar apare în mod exclusiv în contextul utilizării substanței. - Tulburarea bipolară asociată cu o altă afecțiune medicală: apare în contextul altor afecțiuni medicale, cum ar fi afecțiuni endocrine, neuromusculare sau infecții severe.
Simptome: sunt influențate de starea medicală de bază.
2. Diagnosticarea tulburării bipolare implică un proces cuprinzător:
- Istoricul medical și psihiatric: se colectează informații detaliate despre simptome, durata lor, impactul asupra vieții și antecedentele familiale.
- Evaluarea simptomelor: se utilizează criteriile speciale pentru a determina dacă simptomele se potrivesc tiparelor de tulburare bipolară.
- Excluderea altor afecțiuni: se investighează dacă simptomele nu sunt cauzate de alte tulburări psihice, afecțiuni medicale sau consumul de substanțe.
- Testare și evaluare suplimentară: uneori, sunt necesare teste de laborator sau evaluări psihologice suplimentare pentru a exclude alte cauze posibile.
- Debutul: tulburarea bipolară debutează adesea în adolescență sau la începutul vârstei adulte, debutul tardiv este mai puțin frecvent, dar nu imposibil.
- Rata de recidivă: tulburarea bipolară este cronică și poate avea recidive frecvente dacă nu este tratată corespunzător. Majoritatea pacienților experimentează multiple episoade pe parcursul vieții.
Prevalență: aproximativ 1-3% din populația globală suferă de tulburare bipolară. Rata de prevalență este similară în diferite regiuni ale lumii.
3. Prevenție
- Intervenție timpurie: identificarea simptomelor precoce și intervenția timpurie pot ajuta la prevenirea episoadelor severe și la reducerea impactului asupra vieții pacientului.
- Educația pacientului și a familiei: instruirea pacienților și familiilor despre semnele precoce ale episoadelor, tehnici de auto-monitorizare și gestionarea stresului este esențială.
- Managementul stresului: învațarea tehnicilor de relaxare, gestionarea stresului și menținerea unui stil de viață echilibrat, contribuie la menținerea stabilității emoționale.
4. Tratament
Tratamentul tulburării bipolare este adesea combinat și personalizat pentru a se potrivi nevoilor fiecărui pacient. Tratamentul include atât medicație cât și terapie psihologică:
- Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): ajută pacienții să își identifice și să își schimbe tiparele de gândire și comportamentele negative, oferind strategii de prevenire a recidivelor.
- Terapia interpersoanală și de ritm social: se concentrează pe îmbunătățirea relațiilor interumane și pe stabilizarea rutinelor zilnice pentru a preveni schimbările bruște de dispoziție.
Stabilirea unei rutine regulate, menținerea unui somn adecvat, alimentație sănătoasă și activitate fizică regulată sunt importante pentru stabilizarea dispoziției. Continuarea tratamentului pe termen lung este esențială pentru prevenirea recidivelor și menținerea unei stări de bine stabile.
Concluzie
Tulburarea bipolară rezultă dintr-o interacțiune complexă între factori genetici, biochimici, neurobiologici și de mediu. Înțelegerea acestor cauze ajută la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente și la crearea unor strategii de prevenire. Este important de menționat că, deși anumite riscuri pot fi controlate, nu există o modalitate sigură de a preveni complet apariția tulburării bipolare. Totuși, recunoașterea timpurie a simptomelor și intervenția adecvată pot ajuta la gestionarea și minimizarea impactului acestei afecțiuni.
- Medic igienist, specialistă în promovarea sănătății, Agenția Națională pentru Sănătate Publică
- site: www.prosanatate.md
- e-mail: lilia.plamadeala@ansp.gov.md
- tel: 022574573, 060167771
